- Când nu puteţi fi suficient de prezenţi, mai bine oferiţi copilului scurte momente de calitate, mai mult decât perioade mai lungi în cursul cărora tensiunea să crească între el şi părinţi care, în absenţa unei disponibilităţi reale, nu pot răspunde nevoilor micuţului.
- Aduceţi în apropierea copilului o terţă persoană, care are şanse să devină importantă pentru el. O relaţie prost stabilită între copil şi părinte poate fi ,,reparată”, măcar în parte, dacă micuţul reuşeşte să stabilească legături cu alte figuri de autoritate, de care va avea dreptul şi posibilitatea să se ataşeze (preparatori pentru teme, activităţi paraşcolare, părinţi ai prietenilor sau membri ai familiei lărgite). Constanţa acestei legături este adesea dificil de menţinut, dar poate fi fundamentală.
- Nu ezitaţi să vă consultaţi ca părinţi, apoi pe copil, dacă acesta are probleme în stabilirea legăturilor cu alţii de seama lui sau cu adulţii, la şcoală şi în anturaj.
- Încercaţi să încheiaţi fiecare zi într-o notă bună, făcând efortul de a identifica un moment pozitiv, găsind timp pentru a i-o spune copilului. Dacă ataşamentul pe care şi-ar putea construi mai bine personalitatea nu devine zilnic, aceste cuvinte ar putea măcar să-i permită să simtă că ,,există” pentru părinţii lui, în pofida faptului că tot ce se petrece în contextul familial este atât de plin de probleme.
(Marie-Claude Béliveau – Necazurile micului şcolar)
Recomandări: Colţu cu muzică, Deepiny, G1b2i3, George, Ioan Usca, Mirela, Robert, Schtiel, Shayna
Pingback: Secţia 122 « Ioan Usca
Pingback: colţul european – 19 « Colţu' cu muzică
toate sfaturile sunt excelente, mai ramane sa le si putem aplica
ApreciazăApreciază
Da, una e teoria şi alta e practica! Deşi unele lucruri le putem face uşor, doar să ne gândim la ele.
ApreciazăApreciază
Pingback: Utram bibis? « schtiel
Pingback: Tine tu luna… « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…
Pingback: George Price Boyce (1826–1897), pictor acuarelist englez « my heart to your heart