Să te trezești dimineața simțindu-i respirația caldă și puternică lângă tine și să inspiri adânc energia plină de calm și lumină pe care o emană prezența sa…
Dar nu să te trezești încovoiată, mirosind o respirație putrezită de băutura consumată cu o seară înainte (ca în toate serile…), nu să inspiri o cantitate mare de energie negativă pe care ți-o trimite sadic printr-o privire tulbure și rea, gata să te împingă cu brutalitate din pat, dacă mai întârzii…
În privirea lui să te vezi frumoasă, dorită, apreciată… Să-ți zâmbească cu recunoștință și iubire, să-i vezi stelele din ochi atunci când te însoțește, să te amețească cu două vorbe din care ai simțit cât de adânc ești în sufletul lui…
Și nu să te facă să te vezi urâtă, bătrână și rea, de câte ori îți spune ceva (bineînțeles – acuzator), să-ți rânjească în față de câte ori ai greșit (sau nu), să-ți arunce o privire disprețuitoare sau una inexpresivă, înghețată, să-ți ceară să fii a lui cu tupeul bețivului care nu se vede pe sine, dar devine violent dacă îl refuzi…
Să simți că prezența ta îi dă puterea și calmul cu care învinge greutățile și că apreciază darul pe care îl primește din sufletul tău…
Și nu să-ți reproșeze la orice pas că din cauza ta…
Să-l simți ca pe un dar de la Dumnezeu, pentru care mulțumești în fiecare zi în fața icoanei…
Și nu să te rogi în fiecare zi la Dumnezeu să-ți dea răbdare și putere, ca să mai reziști un timp…
Să-i simți mângâierile și îmbrățișările care te transportă în alte dimensiuni…
Și nu palmele sau pumnii cu care te amenință sau te lovește…
Să îi respiri iubirea prin intermediul soarelui, de câte ori se luminează-n zori, atunci când spațiul și timpul vă despart pe Pământ.
Și nu aerul libertății atunci când ai avut norocul să pleci departe de el…
Să-l simți adânc în sufletul tău știind că și el simte la fel… Să-i simți mirosul drag în orice moleculă din spațiul care te înconjoară…
Să-l simți ca pe cea de-a doua spirală care se împletește cu a ta, spre infinit.
Povestea a început la Mirela, unde vă puteți înscrie.
Au mai scris:
innerspacejournal 
,,Să-l simți ca pe cea de-a doua spirală care se împletește cu a ta, spre infinit.”, Sublim spus…am citit acei ,,nu” și undeva în adâncuri s-a născut recunoștiința față de tine și față de încercarea ta de a trage un semnal de alarmă. Păcat că sunt și astfel de cazuri. Îți doresc însă, să te bucuri de Iubire și de cel de lângă tine așa cum îți dorești- întreg, perfect, dumnezeiesc. O duminică frumoasă!
ApreciazăApreciază
Sunt numeroase astfel de cazuri, din cele cu ,,nu”, din păcate.
Îți mulțumesc pentru urare!
Perfecțiunea nu există, dar iubirea – da.
Zile senine! 🙂
ApreciazăApreciază
din pacate avem in jurul nostru o gramada de exemple cu asa nu, dar care totusi devin exemple perfecte. Acele doamne care cred ca o minune ii va schimba barbatul, care aleg sa traiasca alaturi de ei chiar daca perfectiune inseamna betie, brutalitate, inselaciune si nefericre, aleg din frica, din neputinta, din speranta. Si e pacat, pentru ca viata e mai frumoasa decat „2 palme peste fata, trase din iubire”. Numai bine iti doresc si o duminica inmiresmata de iubire!
ApreciazăApreciază
Într-adevăr.
Uneori, iubirea e doar un ideal de neatins.
ApreciazăApreciază
Si fericirea sa ii acopere pe amandoi in imbratisarea eterna a iubirii intregi, pline, aguride. O lectie de viata se desprinde din ale dumneavoastra litere ce prind aurul sufletului in al lor condei. O scriere ce merita citita de toate femeile din lume ca m-ai apoi sa inteleaga ca nu tot ce zboara se mananca si ca niciodata nu e prea tarziu.. ca fiecare dintre ele au dreptul la fericire, si ca printre noi, printre barbati exista porci, idioti, nebuni iar ele trebuie sa nu aleaga asa ceva ci sa se scalde cu sufletul in parfumul fericirii. O duminica minunata!
ApreciazăApreciază
Uneori, aparențele înșeală, alteori oamenii se schimbă în rău de-a lungul timpului, sau lasă să răzbată demonii din ei pe care i-au ținut ascunși…
Mulțumesc la fel!
ApreciazăApreciază
Lili, ai observat că frumosul, iubirea, umanul, pozitivul, calmul, tot ceea ce e bun, are parfum, un parfum amplu, atrăgător, învăluitor, generator de amintiri dragi? Iar tot ce e respingător, hidos, rău, plin de ură și vorbe urâte, dure, are duhoare, dar niciodată parfum?! Cât de bine ai redat acest antagonism aici. Prefer parfumul, frumosul din viață nu duhnește niciodată. Binele e parfumat cu prospețime. Omul adevărat are un parfum cald și bun.
Duminică frumoasă îți doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
Așa este.
Zile senine! 🙂
ApreciazăApreciază
dureroase paralele si cat de reale sunt ele…
da…parfumul omului de langa tine ar trebui sa fie asa cum ai spus „ca cea de-a doua spirală care se împletește cu a ta”…o imagine cat o mie de cuvinte ai creat in aceasta fraza…
reversul,acel urat mirositor inlauntrul si in afara lui…cosmarul atat de multor femei…
eu cred,continui sa cred in frumusete si bunatate…
ApreciazăApreciază
Pe undeva există… pe unde oare?
ApreciazăApreciază
Am avut norocul sa cunosc numai partea frumoasa a povesti tale si cred ca acel cosmar din comparatia ta nu se poate numi barbat, sot, amant sau iubit. Este mai degraba bestia….. care din pacate exista!
Seara faina!
ApreciazăApreciază
Exact: bestia! Fie ca nimeni să nu o cunoască! 🙂
Merci la fel!
ApreciazăApreciază
Am auzit ca ti-am lipsit. Intre toate comentariile astea romantice, idealiste si fanteziste e nevoie si de cineva bine ancorat in realitate (adica moi).
ApreciazăApreciază
Sigur. Un zâmbet real. 🙂
ApreciazăApreciază
Oricat am vrea sa fie viata de frumoasa…sa ne fie frumoasa…cel mai adesea, in cele mai multe familii se intalnesc scene cu „nu”…
De multe ori pentru mai nimic…doar putin confort sau chiar si mai putin. Alteori doar pentru ca respectivele chiar le iubesc pe acele brute…sau le-au iubit candva…si n-au curaj sa evadeze cand realizeaza ca omul acela era altfel… dar din iubire n-au vazut…
E greu si tare complicat…
Interesant modul de tratare a temei. Mi-a placut foarte mult. 🙂
O saptamana cat mai buna sa ai!
ApreciazăApreciază
Da. Realitatea e ceva mai complicată.
Mulțumesc la fel!
ApreciazăApreciază
Pingback: Eva către Adam | Iubesc Viaţa
Nu le voi intelege niciodata pe femeile care accepta sa isi petreaca viata alaturi de barbati care nu le merita, care nu stiu sa se poarte, care nu le respecta.
Frumoasa incheiere ai gasit!
ApreciazăApreciază
E mai bine să nu ajungi să le înțelegi…
Încheierea lasă loc și binelui să existe. 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Spune-mi nuanța preferată « Mirela Pete. Blog
Pingback: Caritate | Ioan Usca
O poveste în care parcă zânele nu mai aleargă, se opresc să aline fruntea plină de riduri şi coapsele amorţite de la atâtea aşteptări.
ApreciazăApreciază
E bine și când zânele alină. Înseamnă că nu se dezmint…
ApreciazăApreciază
Pingback: Tras de mânecă | Gară pentru doi