Ca într-un dans aristocrat ne învârtim, ne ocolim, ne studiem, ne analizăm…
Un fluviu de gânduri ne e măsura în care ne înscriem. Jucăm piesa de secol XIX a unui salon german sau poate franțuzesc, joc de societate menit să ne ducă la autocunoaștere. Un vals vioi ne trezește la realitatea ființei noastre amintindu-ne de romantism, de visare împreună, de ,,a împărți unii cu alții”…
La psi-words găsiți alți înscriși la ,,Duzina de cuvinte”:
Vânt de toamnă, Vienela, Alma nahe, Ioana, oglinda lui erised, Matilda, carmen pricop, dor, Scorpio, Some Words, vavaly, Adriana.
innerspacejournal 
Pingback: Firimituri | Alma Nahe
Si cea mai buna metoda de ,,a împărți unii cu alții” este duzina de cuvinte… 🙂
ApreciazăApreciază
De acord! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte- Un pitic… | Cățărătorii
…ce de valsuri am găsit in duzină! Hmmm. Cred că ne-am adunat in dans…să impărtim bucurie…
ApreciazăApreciază
Era de așteptat, nu? 🙂
ApreciazăApreciază
Nu-mi place de prietena asta a ta Amelie. Arata ca un baietoi.
ApreciazăApreciază
Nicio problemă. Nu trebuie să-ți placă.
ApreciazăApreciază
Uneori, oricat ne-am invarti si ne-am studia, tot nu reusim sa aflam cine este in spatele mastii. Din fericire, nu este mereu asa… 🙂
ApreciazăApreciază
Uneori judecăm greșit… 🙂
ApreciazăApreciază
Duzina de azi ne-a invartit in pasi de vals prin saloanele blogosferei impartind cum bine spui, romantismul acestui secol.
ApreciazăApreciază
Să fie vals!
ApreciazăApreciază
Tema ta de azi este cea mai aproape de joc: concisa si… la obiect!
Eu te „invidiez” pt ca reusesti! 🙂
ApreciazăApreciază
Eu aș vrea mai mult. Sunt prea concisă! Eu ,,te invidiez” pe tine…:-)
ApreciazăApreciază
Așa e, visăm și împărțim unii cu alții ! Acesta-i valsul… 🙂
ApreciazăApreciază
Măcar să ne amintim…
ApreciazăApreciază
Când dai şi iei,
chiar de nu ştii,
căci nu-i măsură să-ţi arate,
ci o oglinjoară,
numită societate.
Te-aşezi în faţa ei ca pregătit de dans,
ca aşteptând într-un salon, intrare.
Tu-i ceri un vals,
ea îţi arată-un pas german?
Ei, şi?
Te poţi desfăşura cum vrei în faţa ei!
Poţi fi un fluviu
ori un animal aristrocrat,
ori piesă într-un ceas,
rotiţă fină,
dar nu eşti singur,
iei şi dai!
Împarţi!
E poate darul sorţii cel mai important!
Şi-aşa a fost şi secolul trecut,
şi celălalt,
chiar dacă mai vioi,
mai plin de romantism.
ApreciazăApreciază
Ce talent în a combina în atâtea feluri aceleași cuvinte!… Jos pălăria! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Asemeni unui bun amant | Iubesc Viaţa