Încă zâmbește… soarele.
Nu știe ce-l așteaptă…
Aureolează fructele de pe tarabe și de prin grădini.
Mângâie – uneori prea fierbinte –
Chipurile trecătorilor obosiți.
Rândunelele își urmează zborul – exercițiu –
Neobosite și imperturbabile.
Ușor, frunze galbene își părăsesc înaltul
Pentru a pregăti covorul tristeții anuale.
Asfaltul încă arde,
Apă ne picură pe frunte,
Mai sunt încă pepeni,
Mai sunt încă speranțe…
Se întâlnesc în inima căldurii,
Pe câmpuri îngălbenite,
Sfârșitul vacanței
Cu un nou început…
Rămas bun!
Povestea parfumată a fost inițiată de Mirela Pete, unde vă puteți înscrie.
Au mai scris: Mirela, Vania, Vero, Sara, Carmen, Elly.
Invitați: Bibliodeva, La Fee Blanche, Child Again, G1b2i3, Robert, Schtiel.
Pingback: Parfumul lui Gustar « Ioan Usca
Frumoase versuri cu miresme de august!
Hhmmm! Sfârșitul vacanței… 😦 Un nou început? 🙂
Weekend plăcut vă doresc!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Sara!
ApreciazăApreciază
E frumos, dar…Abia a început dulcele Gustar! Nu e sfârșitul, ci începutul, draga mea Lili…nu-i așa?! Avem încă 4 săptămâni de vară a verii, cea mai vară, rodnică și plină lună a beneficului anotimp.
”Ușor, frunze galbene își părăsesc înaltul
Pentru a pregăti covorul tristeții anuale.
Asfaltul încă arde,”
Asta va fi peste vreo lună și jumătate, două. Eu mă simt în vară până la sfârșitul lu septembrie!
Mulțumesc pentru aceste scrieri care fac cinste Clubului Poveștii Parfumate! Prin ele, clubul nostru trăiește, se înalță și vrăjește orice cititor!
O seară înmiresmată îți doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
Ce bine că te simți în vară!… 🙂
Mulțumesc.
ApreciazăApreciază
Soarele topeste asfaltul… dar ce furtuni si ploi torentiale pe la Balea Lac acum 3 saptamani si la mare acum 2 nopti! 😀
ApreciazăApreciază
Zăpadă mai era? 🙂
ApreciazăApreciază
Niciun pic! 🙂
ApreciazăApreciază
Ceva poze?
ApreciazăApreciază
Da… Dar sunt pe telefon si nu am mai descarcat!!! 😦
ApreciazăApreciază
Adică nu ai mai descărcat niciodată, vrei să zici? Păi îți trebuie cablu de transfer, un program specific telefonului și… vezi tu.
Te tot găsesc pe la spam!… 🙂
ApreciazăApreciază
Ihh… asa e, n-am incercat niciodata!!! 😦
Ma gasesti la …spam? 🙂 Bine macar ca ma gasesti!!!
ApreciazăApreciază
Eee… Noroc că am deschis… Ha, ha! chiar nu mă așteptam să dau de tine pe acolo!
Dacă ai un telefon mai modern, merge ușor. Dacă ai unul mai vechi…
ApreciazăApreciază
Frumoase versuri! Poartă în ele căldura şi parfumul verii!
ApreciazăApreciază
O căldură mai apropiată de munte, e mai potrivită…
Mulțumesc.
ApreciazăApreciază
Frumos, versuri pline de lumină și miresme de august 😀
ApreciazăApreciază
Da, o lumină cam arzătoare… și o bogăție de miresme. 🙂
ApreciazăApreciază
Desi inca e vara, ca si tine, simt toamna nascanda in orice: aer, frunze, flori… Dar…”mai sunt inca roze”…. cum spunea si Macedonski…
Frumos, delicat. Pe mine poezia ma lasa cam fara cuvinte 🙂
O duminica minunata!
ApreciazăApreciază
Mai sunt?
Mulțumesc la fel!
ApreciazăApreciază
Eu am mai prins ritmul agrar de dinainte de colectivizare; in august era un mare reper: Sfanta Marie Mare cu cel mai usor post…
ApreciazăApreciază
Tot așa e și acum…
Și după Sfânta Maria pleacă păsările.
ApreciazăApreciază
Pingback: Parfumul rozelor de august « my heart to your heart
Pingback: “Pamela sau Virtutea răsplătită” de Samuel Richardson, primul roman epistolar din literatura engleză « bibliodevafiliala3
Si mie imi plac versurile tale!
Da, asfaltul arde-arde! Am senzatia ca ies din el aburi fierbinti! Parca as calca rufe intr-o camera mica si fara ferestre – asa-i de cald! 🙂 dar trebuie sa recunosc: imi place caldura. Fireste, adierile de vant si ploile sunt binevenite!
Viata fericita! Sperantele sa se materializeze!
🙂
ApreciazăApreciază
Și mie îmi place vara!…
Mulțumesc! Și ale tale…
ApreciazăApreciază
Pingback: MFC 32 « Ioan Usca
Vara are farmecul ei incontestabil, iar versurile tale au o savoare de gustar matur si pus pe sotii. 🙂
Zile minunate de vara si racoroase, daca se poate! 😉
Imbratisari!
ApreciazăApreciază
Sunt chiar fierbinți!…
Mulțumesc.
ApreciazăApreciază
Pingback: HAPPY WEEKEND! – Ediția a 21-a « Mirela Pete. Blog
Pingback: Les Années folles sau o epocă interbelică parfumată « Mirela Pete. Blog
Pingback: O expoziție unicat: Gustav Klimt – 150 de ani. MFC « Mirela Pete. Blog