Întoarcere în timp I

 

Era din nou printre oameni. Începu să se integreze în forfota oraşului aglomerat. Se simţea ca un sălbatic adus de curând în mijlocul ,,civilizaţiei”. Câteva secunde privi în jur, căutând să se orienteze.  Îşi aminti instrucţiunile de parcurgere a traseului pentru a ajunge la locul de întâlnire. Trebuia să folosească transportul în comun. Luă mai întâi metroul şi merse patru staţii. Apoi luă un autobuz cu care parcurse trei staţii. De aici trebuia să meargă pe jos cam un sfert de oră. Atenţia îi era trează. Ieşise din starea de amorţeală dată de lipsa acţiunii. Hmm… ce bine era! În sfârşit, părea a fi în elementul său.

Discret, observă oamenii care treceau pe lângă el şi analiză starea generală. Cei mai mulţi păreau preocupaţi de grijile cotidiene: serviciu, casă, familie, sănătate. Câţiva erau trişti, chiar supăraţi, din motive emoţionale, afective: singurătate, iubiri pierdute sau interzise, eşecuri profesionale… Foarte puţini erau veseli, optimişti, zâmbitori. Nu obţinuse o analiză îmbucurătoare. Raportul său va exprima necesitatea implementării unei strategii de urgenţă… la nivel planetar. Colegii săi care avuseseră aceeaşi misiune, dar în locuri diferite, veniseră cu analize asemănătoare.

În acel sfert de oră simţi şi resimţi stările şi sentimentele celor cu care se intersecta. Aproape că îl copleşeau. Avea nevoie să se aşeze… Ajunsese într-un parc mare, cu multe bănci, alei şi copaci îngrijiţi. Se îndreptă spre o bancă aflată mai departe de intrarea principală. Se aşeză, obosit de trăirile experimentate, dar însufleţit de scopul acţiunilor sale. Îi observă pe cei care se plimbau pe alei. Trebuia să apară persoana de contact. Era deja în întârziere. Presupuse că s-a întâmplat ceva neprevăzut, când privirea îi căzu pe banca din faţa sa. Acolo apăruse pe neaşteptate o poşetă elegantă din piele, micuţă, cu nişte forme ciudate brodate pe partea vizibilă. Nu văzuse nicio persoană îndreptându-se către acea bancă, poşeta nu fusese acolo când venise el. Şi-atunci, de unde apăruse? Se gândi că persoana de contact nu voia să fie recunoscută de nimeni şi lăsase poşeta, special pentru el. Dar cum de nu o văzuse? ,,S-a teleportat”, îşi zise zâmbind. ,,Cred că mi s-au cam atenuat abilităţile pe care le aveam în tinereţe…” Dar experienţa sa era copleşitoare faţă de a celor mai tineri. Trăise etape deosebite, schimbări majore în care pieriseră aproape toţi partenerii săi. Se număra printre puţinii veterani rămaşi. Cea mai grea misiune pe care o trăise fusese aceea când tocmai iubita lui făcea parte dintr-o grupare de forţe negative. Şi atenuarea sau eliminarea acestora cerea chiar ceva sacrificii. Ea şi încă vreo câţiva fuseseră capturaţi într-o sferă de lumină, pentru a se încerca transformarea lor în forţe pozitive, ,,reabilitarea întunericului” – cum o numiseră. Dar dezamăgirea pe care o trăise atunci când a descoperit adevărul, i-a distrus treptat iubirea pentru ea. Sperase că procedeul de reabilitare va realiza o metamorfoză completă, însă, nu se ştie de ce, iubita lui fusese singura care nu dorea să se schimbe. Îl duruse foarte tare, deoarece îşi atribuia lui însuşi o mare parte din vină.

Se ridică îndreptându-se către banca din faţă. Atinse cu grijă poşeta, după ce o studiase câteva clipe. Părea inofensivă. Urmări cu atenţie înscrisurile de pe o parte şi alta. Arătau ca nişte broderii fine…

Cel sau cea cu care trebuia să se întâlnească, avea de adus un dispozitiv micuţ, pentru amplificarea vibraţiilor de frecvenţă înaltă, la nivelul întregii planete. Un prototip, singurul de altfel. Deschise poşeta, bănuind că era ceea ce aştepta. Încă exista riscul ca obiectul din mâna lui să fie periculos… Continuă. Fără să vrea întoarse poşeta invers şi atunci văzu: broderia arăta o scriere codificată, folosită doar în misiunile top secret şi care nu mai fusese utilizată de foarte mulţi ani: ,,Dispozitivul e la noi” şi o semnătură binecunoscută lui, care odată îi fusese dragă…

Lupta abia începuse.

Povestea a fost iniţiată de Mirela.

Invitaţi: Carmen,Daurel,Diana,Elly,Florentina,Gabi,Tury,Vania,Sara,Lolita,Pandhoraa,Vanessa,Zina.

Bibliodeva, La Fee Blanche, Child again, George, Robert, Revelaţii nesfârşite, Schtiel.

Anunțuri

55 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

55 de răspunsuri la „Întoarcere în timp I

  1. E, ce interesant! Mai vrem! Ce frumos curge naratiunea! Sunt impresionata!

    Apreciază

  2. Mirela Pete

    M-ai terminat! La orice m-aș fi așteptat, numai la acel cod nu. Aș încerca să sper că respectivul cod conține și o teriblă formulă…o mireasmă. Vezi, asta înseamnă să ai imaginație: să creezi o cale prin care cititorii să continue mental narațiunea, înainte de a citi felul în care ai finalizat-o tu. Vorba vine, căci abia acum începe! Așa ai lăsat tu o portiță care mă face curioasă. 😉 Foarte mult îmi place cum scrii, felicitări!

    Apreciază

  3. Felicitări pentru ceea ce ai scris (și eu îl iubesc pe 007, în toate ipostazele sale !) și mulțumiri că mi-ai trimis ! A fost o surpriză plăcută !

    Apreciază

  4. Acum asteptam urmarea !

    Apreciază

  5. childagain

    Lili; povestea ta e mai mult decât o poveste; pentru mine, e un răspuns. .)
    E o varianta ideală a luptei dintre bine și rău, dusă de oameni care simt trăirile celorlalți. Și care au ”pierdut” o ființă dragă ”de cealaltă parte a baricadei”…

    Dar, știi ceva ? Părerea mea este că iubita personajului principal nu era, de fapt, „de partea răului”. Era doar foarte confuză, și suferea, iar orgoliul și vina o împiedicau să își ceară iertare, și să repună lucrurile în ordine.
    În sinea ei, știa prea bine adevărul, și ce ar fi trebuit să facă. Însă prefera să sufere decât să recunoască; în bună parte și pentru că se simțea nevrednică, și nu avea destulă putere să ia viața de la capăt. Simțea că a ratat totul… și nu mai avea altceva de făcut decât să rămână unde era.
    Era doar un suflet bolnav, și foarte fragil.

    Așa văd eu lucrurile…adică, le simt, din punctul meu de vedere ! 🙂 În asemenea cazuri, nu poți decât să te rogi pentru persoana respectivă, pentru că nu o poți ajuta direct.

    Mulțumesc, oricum, pentru povestire ! E profundă, ca tot ce ne spui tu.

    Apreciază

    • Ai dreptate, ca întotdeauna. Şi eu consider că oamenii aflaţi de partea răului sunt doar vrednici de compasiune, pentru că, fie nu ştiu ce fac, fie sunt nevoiţi s-o facă. Însă… iubirea de acest fel nu e veşnică întotdeauna. Dezamăgirea ucide iubirea, până la urmă.

      Apreciază

  6. ooo…ce palpitant…mi-a placut grozav de mult 🙂

    Apreciază

  7. wow… ca la cinematograf, am vazut totul, atât de frumos ai scris!
    Daurel are dreptate… si eu astept continuarea, sunt cu sufletul la gura!
    PS: linkul pe care l-ai pus la mine, nu este corect… duce la o fotografie. Dar nu face nimic!
    Sa ai un weekend parfumat!

    Apreciază

    • Mulţumesc. Nu mă gândisem la o continuare…
      Abia am reuşit să pun comentariul la tine. Am nişte probleme cu calculatorul. Aşa că, nici nu ştiu ce am făcut.

      Apreciază

  8. Pingback: Parfumul poșetelor din piele « Ioan Usca

  9. Pingback: Parfumul poșetelor din piele « my heart to your heart

  10. Ce mi-ar placea sa descifrez un cod tainic, mai ales daca e sub forma unei broderii pe o poseta! 🙂

    Apreciază

    • Dar poți crea codul. Iar cei care descifrează coduri au studii speciale. Când eram la generală făcusem un cod de scriere, simplu, și îl foloseam cu colegele mele de ,,gașcă”. De fapt, două coduri. Asta pentru amuzament.

      Apreciază

  11. ellyweiss

    Si mie mi-a placut povestirea, mai ales ca ceea ce se cheama „final” e o surpriza. Dar nu am sa te fortez sa continui daca nu ai in plan 🙂
    Am patit si eu asa ceva, cand am lasat povesti aparent fara final. Era doar aparent, ele functionau de sine-statator. Si am promis ca voi continua, intr-unul din cazuri chiar facand-o.
    Mi-a placut ce-ai spus, ca „dezamagirea ucide iubirea, pana la urma”. Trebuie sa fie crancena acea dezamagire…
    O duminica placuta!

    Apreciază

  12. Pingback: “Spitalul municipal” de Barbara Harrison « bibliodevafiliala3

  13. Diana

    Si mie imi plac povestile cu final neasteptat sau cu final… nedeterminat, care lasa loc imaginatiei fiacarui cititor!
    Mi-a placut!

    Succese!
    VIata fericita!

    Apreciază

  14. Imi place ce e scris mai sus, abia astept sa mai citesc ceva

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s