Dacă copilul dumneavoastră nu-şi însuşeşte limbajul adecvat vârstei lui, aşa cum fac ceilalţi copii din aceeaşi generaţie, dacă îşi caută constant cuvintele, răsucind silabele şi sunetele, dacă cere adesea să i se repete cele spuse, confundă cuvintele între ele, se exprimă mai degrabă cu mâinile decât cu cuvintele cu care este în conflict, pe scurt, din momentul când aveţi cel mai mic dubiu în ceea ce priveşte dezvoltarea abilităţilor de limbaj ale copilului trebuie să:
– Evitaţi să lăsaţi lucrurile să treneze. Devine important şi chiar urgent să consultaţi un specialist pentru a primi ajutor, cel mai târziu la intrarea la grădiniţă.
– Fiţi vigilenţi, corectaţi copilul când greşeşte; fără a repeta greşeala lui, reformulaţi pentru el cuvântul sau fraza prost construită.
– Fiţi răbdători când îşi caută cuvintele, aşteptaţi înainte de a interveni sau a spune cuvântul în locul lui. Cereţi acelaşi lucru fraţilor şi surorilor, care se grăbesc să răspundă în locul lui.
– Jucaţi cu el jocuri de cuvinte, cântaţi cu el, construiţi împreună poveşti pornind de la desenele lui, discutaţi cu plăcere cu el încurajându-l să-şi spună părerea; pe scurt, înmulţiţi ocaziile de a se juca cu cuvintele, sunetele şi frazele.
– Puneţi accentul, de la intrarea în clasa întâi, pe citit şi pe importanţa de a înţelege sensurile.
– Încurajaţi copilul, cât mai mult posibil, să recurgă la mijloace concrete şi vizuale pentru a-l ajuta să compenseze dificultăţile de înţelegere şi de memorare a informaţiilor primite sau de a le evoca verbal (desene, scheme, sublinieri).
Consecinţele unui simplu retard de limbaj sau tulburări de limbaj la vârstele mici sunt greu de suportat pentru micii elevi. Ele se complică pe măsură ce trece timpul şi copilul creşte. Legătura directă între aceste probleme şi tulburările de învăţare, de adaptare şi de comportament nu sunt puse la îndoială în mediile şcolare şi clinici. Aceste probleme stau la baza numărului mare de elevi care renunţă la şcoală şi de delincvenţi, atunci când nu se face nimic pentru ca aceste probleme să fie remediate.
Trebuie reacţionat la timp pentru a evita eşecul şcolar şi inadaptarea socială.
(Marie-Claude Béliveau – Necazurile micului şcolar)
Recomandări: Bibliodevafiliala3, G1b2i3, Gabriela Savitsky, George, Ioan Usca, Mirela Pete, Robert, Shayna
Pingback: Andrea Appiani(31 mai 1754 – 8 noiembrie 1817), pictor italian neo-clasic « my heart to your heart
Prea putini parinti observa si solicita ajutorul psihologului.Sper ca macar la gradinita sau la scoala sa fie observat si ajutat.
ApreciazăApreciază
Există şi o anume mentalitate…La grădiniţă sau la şcoală, nu ai cum să nu observi…
ApreciazăApreciază
Pingback: Dor,alean,si flori de castan… « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…
Au noroc copilașii ai căror părinți găsesc posibilități , mă refer la cele materiale- să -i ajute calificat- logoped, pshiholog. Dacă părinții au și aplecare către metodica rezolvării problemelor, este și mai bine.
Am lucrat cu asemenea copii, nu este deloc ușor, dar satisfacțiile sunt minunate!
ApreciazăApreciază
Aşa este.
ApreciazăApreciază
din păcate, aşa cum am observat, chiar lucrând cu copiii, mulţi au deficienţe de vorbire. Alţii au un vocabular limitat şi nici nu ştiu să vorbească corect. Eu îi corectez, pun pariu că şi profesorii îi corectează la clasă, dar cred că totul ar fi trebuit început mai din timp, cum spui şi tu, la vârste mai fragede. O postare foarte bună, măcar de-ar citi-o cât mai multă lume, ar fi bine
ApreciazăApreciază
Mereu mă gândesc că lipsa lecturii duce la o exprimare greoaie şi scris incorect. Prea puţină lectură suplimentară…
ApreciazăApreciază
Da, pe vremea noastră lectura suplimentară era obligatorie. Toţi aveam caiete cu rezumate şi cu texte din carte, ca să fie profesoara sigură că am citit cartea. Eu nu zic să le dea zeci de cărţi, doar câteva, dar pe alea să le şi verifice cineva că le-au citit. Aşa cum eu îi întreb pe copii cum le-au plăcut cărţile şi dacă pot să-mi spună în câteva cuvinte ceva despre ele, cred că ar trebui să facă măcar atât şi profesorul la clasă.
ApreciazăApreciază
Aşa ar trebui. Acum s-a introdus o oră separată de lectură, dar…
ApreciazăApreciază
Pingback: Cântecul Nataşei de 1 Iunie « Ioan Usca
Lectura trebuie să fie dorită, copiii să fie stimulați cu cărți bune, interesante, doar așa vor citi cu plăcere. Din lectură ”obligatorie”, să devină lectură de dragul cititului!
Dacă vii la mine, dă un click pe Bursuteca, e blogul de lectură al clasei Enyei mele. Au recenzii de carte frumoase elevii din clasa a VII-a și au mai ales o profesoară deosebită!
ApreciazăApreciază
Aşa este, mai ales că lectura are o concurenţă serioasă în imagine.
ApreciazăApreciază
Pingback: Cine este VUK? « bibliodevafiliala3