Parfum de fructe exotice

Invitaţi: Abisuri,  Alice, Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, Carmen Amza, Călin, Daurel, G1b2i3,  Gabrielle, George,  Gina, Ioan Usca, Lolita, Perspective, Peter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Vizualw.

Mă aştepta.

I-am zărit coliba de la vreo zece metri. Mersesem destul de greu prin vegetaţia abundentă. Ştiam că va fi aşa. Dar era o încercare. Încă una prin care trebuia să trec. M-am supus, convinsă fiind că finalitatea nu mă va dezamăgi. Totul părea pregătit pentru mine. Fusesem puţin nedumerită de locul ales. Păduri tropicale? Nu credeam că voi rămâne în viaţă. Şi totuşi, am ajuns.

Era o colibă micuţă, cu acoperiş din nuiele. Cum ajunsese aici? Şi de ce a ales acest loc?

–         Îţi pui multe întrebări, mi-a spus când intram.

–         Am venit, i-am răspuns.

Mi-a zâmbit fără să mai spună nimic. M-a surprins zâmbetul lui. Credeam că e serios tot timpul.

–         De ce aş fi serios tot timpul?

–         Mă gândeam şi eu…

Şi iar tăcere. Era îmbrăcat cu hainele clasice ale isihaştilor. Nu mă surprindea înfăţişarea sa. Ne cunoşteam, fără să ne fi văzut vreodată. Sau, eu ştiu, poate că el mă văzuse, în peregrinările sale telepatice sau videopatice.

–         Nu era nevoie să te văd. Vibraţiile tale au ajuns până la mine.

–         Încep să mă obişnuiesc cu felul în care îmi citeşti gândurile.

–         Gândurile tale se îndreaptă spre mine. Le văd. Nici măcar nu te mai întrebi de ce ai ajuns aici.

–         E un pas, nu ? Dintr-o serie întreagă.

–         Nu este primul. Ai început să cauţi cu mult timp în urmă. Ţi-am urmărit evoluţia.

În timp ce vorbea l-am perceput foarte aproape. Era în sufletul meu. Poate că asta era o aşa-zisă stare de extaz. Nu mi-a răspuns la gânduri. M-a privit şi atât.

–         Încă mai ai nevoie de hrană.

Mi-a arătat un coş cu fructe, pe măsuţa pe care n-o văzusem până atunci. A venit miros de fructe exotice. Asta ce mai însemna?

–         Va trebui să-ţi stăpâneşti gândurile. Altfel nu vei înţelege. Opreşte zgomotul din mintea ta şi lasă lumina să intre. Acolo e realitatea .

Vorbele pe care le spunea, le ştiam. Dar acum era altceva. Acum vedeam. De aceea mă chemase.

Am întins mâna după un fruct. Când m-am întors, dispăruse. Prezenţa sa a persistat mult timp. Am  meditat o vreme, fără să-mi dau seama de curgerea timpului. Era şi timpul acolo, în coliba lui.

Am pus câteva fructe în rucsac şi am plecat.  Ştiam că drumul de întoarcere va fi uşor. Luasem un pic din fiinţa sa, în propria mea fiinţă.

Povestea a început la Mirela şi tema a fost propusă de Carmen.

Au scris:

http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/miresme-de-departe-ca-sa-ne-fim-mai-aproape-parfumul-fructelor-exotice-poveste-parfumata/

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/astazi-prin-intermediul-povestii.html

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/11/05/poveste-parfumata-parfum-de-fructe-exotice-de-care-sigur-nu-ai-auzit/ 

http://gabryellehelen.wordpress.com/2011/11/05/executie-fructata-parfumul-fructelor-exotice/

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/11/05/parfumul-fructelor-exotice/

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/11/fructul-cel-mai-valoros.html