Paradoxuri 14 – Johann Wolfgang Goethe (1749-1832)

 

1. Există unele cazuri în care orice consolare înjosește, iar datoria este de a dispera!
2. Niciodată nu ne aflăm mai departe de țelul dorințelor noastre decât atunci când ne închipuim că l-am atins.
3. Mai bine să se întâmple nedreptăți, decât să fie remediate pe căi nedrepte.
4. Mai întâi  instruiește-te singur, apoi vei primi învățătura de la alții.
5. Când cineva laudă pe altul, se situează pe o treaptă cu el.
6. Poți să te instruiești laolaltă cu alții, dar nu te poți entuziasma decât singur.
7. Erorile, fie întregi, pe jumătate ori pe sfert, sunt ostenitor de greu de disecat și de cernut pentru a depista partea de adevăr dinlăuntrul lor și a o așeza unde se cuvine.
8. Unele cărți au fost scrise nu pentru ca să învețe cineva din ele, ci pentru a se ști că autorul lor a știut ceva.
9. Tot artificiul nostru constă din faptul că renunțăm la existență pentru a exista.
10. Favoarea, ca simbol al suveranității este practicată de oamenii slabi.
11. Perfecțiunea poate exista și cu disproporții  – frumusețea numai cu proporții.
12. Care e cel mai bun sistem de guvernare? – Acela care ne învață să ne cârmuim pe noi înșine.
13. Toate ideile mari au fost cândva gândite; trebuie doar să încercăm a le mai cugeta o dată.
14. Orice mare idee, îndată ce apare, acționează tiranic; de aceea, avantajele aduse de ea se preschimbă iute în dezavantaje.
15. Nimic nu este mai înspăimântător decât ignoranța activă.
16. A  scrie istorie este un mod de a te descotorosi de trecut. Lucrul cel mai bun pe care-l avem de la istorie este entuziasmul pe care-l trezește.
17. Fiecare nu aude decât ceea ce pricepe.
18. Dacă înțelepții n-ar greși, ar dispera nebunii.
19. Nimeni nu este mai rob decât acela care se crede liber, fără a fi cu adevărat liber.
20. După libertatea presei nu țipă decât cel care vrea să abuzeze de ea.
21. Cel ce nu cunoaște limbi străine n-are idee de a sa proprie.
22. Şi cărţile au viaţa lor trăită, care nu le poate fi sustrasă.
23. În realitate, nu învăţăm decât din cărţi pe care nu le putem judeca. Autorul unei cărţi pe care am putea-o judeca ar trebui să înveţe el de la noi.
24. Literatura nu se strică decât în măsura în care se strică şi lumea.
25. Există cărţi din care afli totul, dar din care, până la urmă, nu înţelegi nimic despre subiect.
26. Deseori, măiestria e luată drept egoism.
27. Mediocritatea nu trebuie dojenită, căci rămâne veşnic egală cu sine.
28. Cea mai frumoasă metempsihoză este să te vezi renăscând în altul.
29. Cel ce nu se crede prea mare valorează mai mult decât crede.
30. Foarte rar suntem mulţumiţi de noi înşine; cu atât mai mângâietor e momentul când izbutim a satisface pe alţii.
31. Orice necesitate este un beneficiu.
32. Un curcubeu care rămâne un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni.
33. Cele mai mari greutăţi sunt întâlnite acolo unde nu le căutăm.
34. Omul este cu desăvârşire incapabil de a-şi păstra ceea ce îi aparţine întru totul. Operele sale îl părăsesc, la fel cum păsările părăsesc cuibul în care au fost născute.
35. Ceea ce nu e original, nu trezeşte interes, iar ceea ce este original poartă mereu în sine defectele individualului.
36. Marile pasiuni sunt boli fără speranţă. Ceea ce le-ar putea vindeca e tocmai ceea ce le face cu adevărat primejdioase.
37. E mai bine să te înşeli asupra prietenilor decât să-ţi înşeli prietenii.
38. Poate fi oprită o judecat, dar efectul ei nu poate fi împiedicat.
39. Există oameni care nu greşesc niciodată, fiindcă nu-şi propun nimic rezonabil.
40. Nu eşti cu adevărat viu decât când te bucuri de bunăvoinţa altora.
41. Omul cu bun simţ găseşte aproape totul ridicol; cel raţional aproape nimic.
42. Pe un savant de profesie îl cred în stare să-şi renege toate simţurile.
43. Ce greu e să doreşti scopul şi să nu refuzi mijloacele!
44. Oricât de retras ai trăi, înainte de a-ţi da seama, devii debitor sau creditor.
45. Putem impune orice societăţii, dar nu ceea ce are o urmare.
46. Cine îmi dezvăluie greşelile este stăpânul meu, chiar de mi-ar fi slujitor.