Rugăciunea tuturor simţurilor – 1

Dacă dorim să medităm şi să ne rugăm, trebuie oare să ne eliberăm de tirania simţurilor? Este rugăciunea creştină un proces de ,,rupere” din carne, pentru a merge mai repede, ca ,,spirit pur”, către Cel Care este Spirit Pur?

Oare nu spune şi Iisus în Evanghelie: ,,Dumnezeu este Spirit şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în spirit şi în adevăr” (Ioan, 4, 24)? Trebuie totuşi să consultăm vocabularul grecesc. Termenul pe care noi l-am tradus prin ,,spirit” în text, este oare nous, intelectul sau pneuma, suflul divin?

,,… patrie en pneumati kaî aletheia” (în textul din Vulgate: in spiritu et veritate oportet adorare: spiritus, şi nu mens sau intellectus).

A te ruga en pneumati nu înseamnă deci ,,a lăsa deoparte folosirea simţurilor”, a închide uşa percepţiilor, ci dimpotrivă a le-o deschide, a introduce  pneuma, suflu în fiecare dintre ele, pentru ca să devină organe ale cunoaşterii lui Dumnezeu.

De altfel, aşa au înţeles aceasta şi Părinţii Bisericii atunci când au elaborat doctrina ,,simţurilor spirituale”, adică a simţurilor spiritualizate, locuite, animate de Duhul lui Dumnezeu, în antropologia creştină omul nefiind ,,mormântul sufletului” (după cum spune Platon), ci ,,Templul Spiritului” (după cum spune sfântul Pavel).

Origene, şi după el Grigorie din Nyssa, Macarie, Diadoh din Foticeea, Maxim Mărturisitorul, Simeon Noul Teolog, vor propune o întreagă pedagogie a simţurilor spirituale, în legătură, de altfel, şi cu viaţa duhovnicească, căci problema rămâne aceea de a ne ridica din domeniul sensibil către împărăţia aflată ,,dincolo de simţuri”, ,,a păşi de la aceste realităţi trecătoare la realitatea nepieritoare”. Simţurile nu sunt distruse, ci transfigurate; ele devin simţuri divine, care fac omul din ce în ce mai ,,capax dei”.

,,O examinare a problemei ne va face să spunem, potrivit Scripturii, că există un fel de simţ divin pe care preafericitul îl găseşte în prezent, după spusele lui Solomon: ,,vei găsi un simţ divin”. Iar acest simţ cuprinde mai multe feluri: vederea, care poate fixa realităţile superioare trupului, din care fac parte heruvimii şi serafimii; auzul, care percepe sunete a căror sursă nu este în aer; gustul, pentru a savura pâinea pogorâtă din cer şi care a dat viaţă lumii; tot astfel, mirosul, care simte acele parfumuri despre care vorbea Pavel, când spune că ,,Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă” (Efeseni 5,2); atingerea, graţie căreia Ioan afirmă că a atins cu mâinile lui ,,Logosul Vieţii”. ,,După dobândirea simţului divin, preafericiţii profeţi priveau dumnezeieşte, auzeau dumnezeieşte, gustau şi miroseau tot astfel, ca să zicem aşa, cu un simţ mai presus de fire; iar ei atingeau Logosul prin credinţă, precum o boare sosită de departe pentru a-i vindeca. Astfel, ei vedeau ceea ce scriu că au văzut, auzeau ceea ce spun că au auzit, simţeau senzaţii de acelaşi fel când mâncau, după cum au scris, ,,sulul” unei cărţi ce le era oferită.” (Origene, C. Cels I, 48)

Tot Origene afirmă că Dumnezeu, care locuieşte într-o ,,lumină nepătrunsă”, este perceptibil într-un anumit fel prin simţuri, şi nu numai prin inimă şi prin minte, pentru că El s-a întrupat cu adevărat în Iisus Hristos. După cum va spune şi Irineu: ,,Iisus este văzut în nevăzut”. Pe Dumnezeu nu L-a văzut şi nu-L va vedea niciodată nimeni. Dumnezeu nu este sesizabil, comprehensibil, decât în creaţia sau ,,umanitatea” Sa.

Hristos devine obiectul percepţiei fiecărui simţ al sufletului. El se numeşte ,,adevărata lumină”, pentru a lumina ochii sufletului; ,,verbul”, pentru a fi auzit, ,,pâinea”, pentru a fi gustat; tot astfel El este numit ,,uleiul de mir şi de nard”, pentru ca sufletul să se delecteze cu mirosul logosului; el a devenit ,,Verbul făcut trup”, palpabil şi sesizabil, pentru ca omul inferior să poată sesiza Cuvântul Vieţii. Acelaşi Verb al lui Dumnezeu este toate acestea (Lumina, verbul etc.). El devine astfel în urma unei rugăciuni pline de fervoare, şi nu permite ca vreunul dintre simţurile spirituale să fie lipsit de har (Origene, în Cant.II).

Să medităm şi să ne rugăm în toate simţurile

În rugăciune, înainte de a ilumina, opera Duhului este de a vindeca, de a-i reda omului buna funcţionare a simţurilor sale, pentru a-i permite – cu adevărat – să vadă, să audă, să atingă, să miroase, să guste ,,ceea ce este” şi să pătrundă în Prezenţa ,,Celui ce Este”.

Exerciţiul meditativ al tuturor simţurilor ar putea fi, astfel, introducerea într-o stare de rugăciune profundă.

Trebuie să considerăm simţurile ca pe nişte aliaţi, nu ca pe nişte duşmani sau obstacole în calea graţiei.

Tot ceea ce ştim despre Dumnezeu, tot un om ştie. Tot ce ştie omul despre Dumnezeu, ştie în trupul lui. Conform tradiţiei ortodoxe, Pavel Evdokimov vorbeşte despre un ,,sentiment al lui Dumnezeu”, indicând participarea întregii fiinţe la rugăciune.

În studiul contemporan al proceselor de memorie, se cunoaşte mai bine importanţa corpului. Noi nu ne amintim decât de ceea ce am experimentat cu adevărat în trupul nostru. În tradiţia străveche, a-ţi aminti de Dumnezeu nu este un simplu act al minţii şi al inimii, ci înseamnă a păstra în sinea ta amprenta unei prezenţe. ,,Umblă în prezenţa Mea şi fii desăvârşit”, îi spunea Dumnezeu lui Avram.

A te ruga nu înseamnă a te gândi la Dumnezeu; înseamnă a întreţine senzaţia unei prezenţe care te învăluie şi te ghidează.

Desigur, această prezenţă nu trebuie redusă la senzaţia pe care o putem noi avea despre ea (şi nici la înţelegerea sau iubirea noastră pentru ea).

Prezenţa ne copleşeşte total percepţiile, dar cu toate acestea, ,,potrivit capacităţii noastre” (care poate fi mereu lărgită), ea se transmite cu adevărat fiinţei noastre.

Esenţa lui Dumnezeu rămâne nepătrunsă, şi am putea spune că simţurilor noastre li se transmite energia Sa, dacă ar fi să reluăm distincţiile lui Grigorie Palamas. Nu ne aflăm în inima soarelui, şi totuşi fiecare rază a luminii sale este tot soarele… A te ruga înseamnă a fi gol şi a te lăsa mângâiat de razele soarelui.

Asceza începe printr-o purificare a tuturor simţurilor, pe care trebuie să le punem la unison cu prezenţa necreatului, să le facem tăcute, fără interpretările mentalului. Cu alte cuvinte, trebuie să le ,,dezgolim”, pregătindu-le pentru îmbrăţişarea Celui ce este.

(Jean-Yves Leloup – Scrieri despre isihasm)

Recomandări: Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabriela Savitsky,  George, Ioan Usca, Mirela Pete, Robert, Schtiel, Shayna, Vizualw

Anunțuri

20 comentarii

Din categoria Exerciţiu de înţelepciune, Povestea gândului - a medita

20 de răspunsuri la „Rugăciunea tuturor simţurilor – 1

  1. Pingback: Ilustratori de top: Phyllis Harris « Mirela Pete. Blog

  2. Tihnitor articol – am inventat şi eu un cuvânt, sper să nu se supere nimeni, dar aşa l-am simţit.
    De la Vasile Andru, din 1990, am învăţat „trucul” acela simplu al isihaştilor şi-l folosesc zilnic (şi seara, ca somnifer). „Doamne Isuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătoasa”. Funcţionează. Mai ales dacă începi cu inspiraţia pe „Doamne Iisuse Christoase” şi continui cu expiraţia pe „Fiul lui Dumnezeu”, şi tot aşa.
    Doamne Ajută!

    Apreciază

    • Îmi place cuvântul.
      Se spune că e bine să zici această rugăciune cât mai des, oriunde ai fi şi orice ai face (dacă se poate). Părintele Arsenie Boca spunea acelaşi lucru despre inspiraţie şi expiraţie.
      Numai bine!

      Apreciază

  3. Dupa câte am înțeles eu di fragmentul reprodus, acest tip de rugaciune e mai degrabă o stare de extaz mistic la care credinciosul de rând nu are acces asa ușor. Pt ca nu poți, una-doua, sa te rupi de contingent – fie ca îți respingi simturile, fie ca le pastrezi – si sa te cufunzi in meditatie. E o practica rezervata, mai degrabă, ascetilor si nu credinciosilor de rând care, prin rugaciunea lor, solicita ori îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru un lucru ori pentru o anumită fapta.

    Apreciază

    • Da, e mai degrabă pentru asceţi, dar şi noi o putem face, în măsura posibilităţilor. Se spune că rugăciunea aceasta nu trebuie să ne lipsescă, de câte ori ne aducem aminte, în orice situaţie: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.

      Apreciază

  4. Pingback: SuperLuna… « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…

  5. Pingback: Separeul « Ioan Usca

  6. Pingback: Queen – 2 « Colţu' cu muzică

  7. Pingback: Sanglot « schtiel

  8. Pingback: Giovanni Antonio Guardi (1699 – 23 ianuarie 1760), pictor italian « my heart to your heart

  9. Pingback: Life in Pictures. Somnul de după amiază « Mirela Pete. Blog

  10. childagain

    Da, uite o privire mai luminată asupra desăvârșirii ! Până acum, am citit că toți asceții și mucenicii nu știau altceva decât să-și ”omoare” simțurile, să își mutileze carnea ! Unii purtau lanțuri, alții se biciuiau, alții își pedepseau cutare sau cutare organ pentru ca a pacatuit. Știu, intenția de a transcende materia era bună, dar orice exagerare are ca rezultat exact contrariul. După cum spune și părintele Steinhardt, un călugăr veșnic încruntat și speriat de a nu păcătui, care îi mai și mustră zdravăn pe toți cei care pot constitui prilej de ispită pentru el, nu prea e pe drumul cel bun. Calea înseamnă lumină, blândețe, îngăduință.
    Desigur, ființa omenească e slabă, și materia puternică, dar… trebuie găsit, cumva, un echilibru, o ”cale de mijloc” în asceză. Și asta, tot cu ajutorul Duhului se poate, prin rugăciune. Nu prin mortificări exagerate.

    Bună temă, și ne dă de gândit ! Cred că toți am căzut cândva în exagerări, fie într-un sens, fie în altul…

    Apreciază

  11. Pingback: Pink Modays. Pink roses « Mirela Pete. Blog

  12. Pingback: Mon amie la Rose « Mirela Pete. Blog

  13. Pingback: Miresme de DEPARTE…ca să ne fim mai APROAPE. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog

  14. Pingback: Joaca pe un curcubeu. Fotografii din Cluj « Mirela Pete. Blog

  15. Pingback: Miercurea fără cuvinte, dar cu lalele roz « Clipe de Cluj

  16. Pingback: Lalique perfume bottle. MFC « Mirela Pete. Blog

  17. Pingback: Ilustratori de top, care îmi plac: Tony DiTerlizzi. Spiderwick Chronicles (I) « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s