59 de principii ale profesorului de succes (30)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

Principiul dovezii sociale

Dacă oamenii aud sau văd că alte persoane au anumite comportamente, acest lucru creşte probabilitatea ca şi aceştia să adopte comportamente asemănătoare.

Un studiu arată că simplul fapt de a vedea în fiecare zi (20 minute) cum un copil se juca fericit cu un câine, a făcut ca 67% dintr-un grup de preşcolari care se temeau de contactul cu câinii, să îşi dorească să intre într-un ţarc şi să se joace şi ei cu un câine.

Uneori este suficient să se folosească doar anumiţi termeni-cheie pentru a declanşa un comportament contagios de tipul dovezii sociale.

De multe ori, încercând să limităm un comportament nepotrivit, facem greşeala să îl încurajăm prin apelarea (neintenţionată) la dovada socială.

De exemplu, mesajul de pe o pancartă are efect în următoarele condiţii:

,,Moştenirea dumneavoastră (Pădurea Pietrificată) este vandalizată în fiecare zi prin furtul a 14 milioane tone de lemn pietrificat pe an, de cele mai multe ori aceasta constând în însuşirea a câte o bucată mică de lemn pietrificat!” – incorect

,,Nu furaţi lemn pietrificat!” – corect

Discursul de felul: ,,Sunt o grămadă de infractori pe străzi – vrei să ajungi şi tu ca ei?” va produce rezultate negative.

Produsele care sunt numite ,,cel mai popular produs” sau ,,cel mai bine vândut produs”  au succesul cel mai mare de a fi cumpărate.

Un alt exemplu arată că mesajul de genul : ,,Dacă în momentul în care sunaţi operatorul este ocupat, încercaţi mai târziu.”, are o mai mare probabilitate de a influenţa decât ,,Operatorii vă aşteaptă comanda, sunaţi acum!”. Aceasta se întâmplă pentru că, în situaţii confuze în care calea de urmat nu este clară, oamenii adoptă modelul majorităţii – în acest caz, faptul că operatorii sunt ocupaţi, trimite la ideea că multe alte persoane sună, ceea ce îl face pe telespectator să creadă că face bine dacă sună şi el.

Însă, nu întotdeauna oamenii urmează orbeşte ceea ce fac ceilalţi în general, ci sunt interesaţi de ceea ce fac persoanele care le seamănă. Dacă unui elev bun îi spunem că repetentul clasei a făcut un anume lucru şi ar fi bine ca şi el să facă la fel, puterea exemplului nu va fi aşa de mare ca în situaţia în care îi spunem că persoana care a făcut acel lucru este un alt elev bun.

Concluzie:

,,Dovada socială poate fi un factor puternic de motivare a elevilor noştri. Apelul la ,,ce face toată lumea” este o sursă importantă de influenţă pe care cadrul didactic o poate folosi!”

Alice, Ana, Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, George, Elena, Ioan Usca, Mirela, G1b2i3, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor