Arhive lunare: septembrie 2011

If, by Rudyard Kipling

If

 Rudyard Kipling

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don’t deal in lies,
Or, being hated, don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise;

If you can dream – and not make dreams your master;
If you can think – and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to broken,
And stoop and build ‘em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: “Hold on”;

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings – nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run –
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And – which is more – you’ll be a Man my son!

 DACĂ

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea

în jurul tău şi spun că-i vina ta;

de crezi în tine chiar când omenirea

nu crede, dar s-o crezi ar vrea;

dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând

Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept;

dacă privit cu ură, nu te răzbuni urând

şi totuşi nu-ţi pui masca de sfânt sau de-nţelept;

dacă aştepţi, dar nu cu sufletul la gură

şi nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;

de nu răspunzi la ură tot cu ură

dar nici prea bun să pari şi nici prea înţelept;

sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunare

să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;

de poţi visa, dar nu-ţi faci visul astru;

de poţi gândi, dar nu-ţi faci gândul ţel;

de poţi să nu cazi pradă disperării,

succesul şi dezastrul privindu-le la fel;

de rabzi s-auzi cuvântul cândva rostit de tine

răstălmăcit de oameni, murdar şi prefăcut;

de rabzi văzându-ţi idealul distrus şi din nimic

să-l reclădeşti cu ardoarea fierbinte din trecut;

de poţi risca pe-o carte întreaga ta avere

şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,

şi-atunci fără a scoate o vorbă de durere

să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;

de poţi rămâne tu în marea gloată

cu regi, tot tu, dar nu străin de ea;

duşman, om drag, răni să nu te poată

de toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;

de poţi prin clipa cea neiertătoare

să treci şi s-o întreci gonind mereu

dacă ajungi să umpli minutul trecător

cu şaizeci de clipe de veşnicii mereu,

vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor

şi mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

(traducere preluată de pe  http://fymaaa.blogspot.com/2008/11/dac-de-rudyard-kipling.html )

5 comentarii

Din categoria Poezie

59 de principii ale profesorului de succes (21)

După Ion-Ovidiu Pânişoară

21.

Principiul feedbackului

Gamble defineşte feedbackul ca fiind ,,toate mesajele verbale şi nonverbale pe care o persoană le transmite în mod conştient sau inconştient ca răspuns la comunicarea altei persoane

Longenecker spune că feedbackul ,,este necesar pentru a determina măsura în care mesajul a fost înţeles, crezut şi acceptat”.

În ceea ce priveşte feedbackul oferit de profesor, cel pozitiv este singurul care motivează pe termen lung performanţa cursantului, pe când cel negativ îngrădeşte eforturile de îmbunătăţire a randamentului şcolar.

Intenţia cu care este oferit feedbackul poate fi, la rândul ei, pozitivă sau negativă.

Intenţii pozitive: pentru a ajuta pe cineva să înveţe ceva care-i va fi folositor; pentru a sprijini o persoană să-şi atingă ţelurile; pentru a ajuta pe cineva să treacă peste o problemă care-l preocupă şi îl perturbă; pentru a face o persoană să se simtă valorizată şi apreciată pentru ceea ce a realizat.

Intenţii negative: pentru a-i da cuiva o lecţie; pentru a obţine o favoare din partea altuia (şi nu a persoanei implicate) – de exemplu, cadrul didactic oferă sprijin unui elev pentru că părintele acestuia îndeplineşte o funcţie administrativă ce îl poate ajuta; pentru a ajuta o terţă persoană să evite feedbackul care i se cuvine (cadrul didactic critică lipsa de performanţă a unui elev la un proiect de grup fără a împărţi responsabilitatea eşecului); pentru a controla/domina pe cineva, dirijându-i activitatea şi viaţa.

Experimente

*Unor clienţi care aveau o imagine favorabilă faţă de o companie de la care achiziţionau anumite produse, li s-a indus ideea că sunt nemulţumiţi. Experimentatorii le-au cerut să-şi amintească situaţii în care nu au fost satisfăcuţi de prestaţia companiei. De câte ori persoanele respective aduceau în discuţie un aspect pozitiv, experimentatorii aveau reacţii ca ridicarea din sprâncene. Astfel ei i-au descurajat pe clienţi şi le-au sădit senzaţia că, de fapt, sunt nemulţumiţi de prestaţia companiei în cauză.

*Kathryn Braun-La Tour a coordonat un experiment în care le-a cerut unor persoane care îşi exprimaseră iniţial părerile nefavorabile despre un film, să urmărească o cronică pozitivă despre acesta. După aceea, cerinţa era să-şi reamintească părerea iniţială. Participanţii la experiment au fost influenţaţi de cele văzute, având impresia că exprimă exact părerea iniţială, când, de fapt, ofereau o părere îmbunătăţită faţă de prima impresie.

*E. Loftus şi G.R. Loftus au făcut următorul studiu: le-au prezentat participanţilor la experiment un film al unui accident de circulaţie, chestionându-i apoi asupra celor observate. Modul în care au fost întrebaţi subiecţii a influenţat răspunsurile acestora. Pentru un grup, întrebarea a fost: ,,Cât de repede mergeau maşinile când s-au tamponat?”. Pentru al doilea grup întrebarea inducea un anumit tip de răspuns: ,,Cât de repede mergeau maşinile când s-au făcut praf?” mai târziu, ambele grupuri au fost chestionate asupra a ceea ce îşi aminteau din filmul vizionat. A existat şi o întrebare specifică: dacă au văzut sau nu în film, vreun geam spart (nu existase asemenea indiciu în material). Cei din al doilea grup aveau amintiri mai bogate şi ei şi-au amintit că au văzut şi geamuri sparte, în film.

Forţa de influenţare a lucrurilor care se petrec ulterior unor evenimente este uneori foarte mare, încât şi memoria despre respectivele momente ne poate înşela.

*Un alt experiment realizat de cercetătoarea Elizabeth Loftus se referă la prezentarea unor diapozitive cu un accident de circulaţie, în care o maşină verde a lovit un biciclist. Participanţii au fost apoi întrebaţi care au fost cauzele care au condus la accidentarea biciclistului de către maşina albastră. Mulţi subiecţi au declarat mai târziu, când au fost întrebaţi ce culoare avea maşina care a produs accidentul, că aceasta fusese albastră.

Aceste fenomene au implicaţii importante asupra procesului de învăţământ.

Verificaţi-vă feedbackul – el poate să demoralizeze şi astfel, elevul va fi dezamăgit şi n-o să mai încerce să progreseze.

Concluzie:

,,Oferiţi de fiecare dată un feedback pozitiv şi asiguraţi-vă că feedbackul care ajunge la elev este corect înţeles de către acesta!

Androxa, Carla, George, Ioan Usca, Papornita, Ragnar, Rokssana, Shayna, Schtiel

2 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

59 de principii ale profesorului de succes (20)

După Ion-Ovidiu Pânişoară

20.

Principiul întrebărilor

Întregul proces de învăţământ reprezintă un demers permanent de întrebări bidirecţionate în cadrul predării-învăţării, mai ales de la cursant spre cadrul didactic, cu o relativă inversare în cadrul evaluării.

Cadrul didactic trebuie să ştie să utilizeze o anumită artă a punerii întrebărilor, în urma acestora aflând mai multe despre personalitatea elevului, despre valorile la care acesta aderă, despre experienţa de viaţă pe care o posedă.

Există o largă tipologie a întrebărilor.

Întrebările factuale se referă la fapte, la lucruri concrete, ce solicită memorarea şi reproducerea informaţiei acumulate (,,defineşte…”, ,,Spune cine…”, ,,În ce an…”).

Întrebările empirice cer elevului să integreze şi să anlizeze informaţia pe care a asimilat-o, punând în acţiune un tip de gândire convergent. Se cere elevului să se exprime ,,cu cuvintele sale”, sau să rezolve o problemă.

Întrebările productive sunt cele care nu presupun un singur răspuns corect. Acum e implicată gândirea divergentă. Sunt întrebări deschise, de tip subiectiv (,,cum crezi că s-ar putea să…”).

Întrebările evaluative solicită cursanţilor să efectueze judecăţi de valoare, fiind tot întrebări deschise (,,Dintre cele trei soluţii – toate corecte – , care crezi că ar fi cea mai bună? Pe ce te bazezi?”)

Întrebările ipotetice: ,,Dacă ai avea la dispoziţie elementul X (element improbabil sau imposibil de obţinut), cum ai realiza sarcina?”. Acestea sprijină gândirea divergentă, îl ajută pe elev să treacă dincolo de răspunsurile tipice, necreative.

Când se pun întrebări, cadrul didactic trebuie să identifice cele mai bune modalităţi prin care să se asigure că toată clasa este implicată în înţelegerea şi procesarea cunoştinţelor. Este utilă folosirea întrebărilor redirecţionate.  În cazul în care s-a pus o întrebare şi elevii nu se mai concentrează la răspunsul unui coleg care cunoaşte subiectul, se cere ca următorul elev să răspundă , nu la o întrebare nouă, ci în legătură cu răspunsul oferit înainte. Astfel, lecţia capătă cursivitate, iar întrebările puse nu vor avea doar rolul de a certifica dacă un elev ştie sau nu informaţia, ci şi de a focaliza şi utiliza strategiile de gândire.

O sugestie dată de Kounin se referă la faptul de a nu numi persoana care va răspunde înainte de a formula întrebarea.  Profesorul adresează mai întâi întrebarea şi apoi lasă un timp de gândire pentru întreaga clasă. Fiecare elev se gândeşte la ce ar trebui să răspundă, ştiind că ar putea fi numit.

Este important ca profesorul să alterneze răspunsurile ,,la unison”, cu răspunsurile individuale.

Cunoaşterea de către elevi a obiceiurilor de examinare ale profesorului, poate fi în detrimentul unei învăţări coerente şi continue.

Întrebările trebuie să fie provocatoare pentru elevi.

Timpul de aşteptare este un element necesar în tehnica adresării întrebărilor.

Întrebările formulate trebuie să fie clare, să nu apară mai multe în acelaşi timp, căci se pot crea confuzii.

Concluzie:

,,Gândiţi-vă zilnic la modul în care adresaţi întrebări elevilor dumneavoastă   şi cum răspundeţi la întrebările pe care aceştia  vi le adresează. Alcătuiţi-vă un caiet în care să notaţi toate aspectele importante pe care le constataţi de la un an la altul şi asiguraţi-vă că puneţi în practică tot ceea ce aţi văzut că funcţionează.”

Alice, Androxa, Agatha, Carla, Carmen Amza, eumiealmeu, George, Ioan Usca, Paporniţa, Rokssana, Schtiel, Shayna,  Supravieţuitor, Visualw

5 comentarii

Din categoria Diverse, Material didactic, Psihologie şi pedagogie

59 de principii ale profesorului de succes (19)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

19.

Principiul dialogului

Credeţi că aveţi un dialog sincer cu elevii dumneavoastră?

  1. Elevii au curajul să vă vorbească despre viaţa lor privată? Au curajul să vă contrazică în mod firesc, fără a brava?
  2. Când a fost ultima dată când un elev v-a mulţumit pentru ceea ce i-aţi spus, pentru informaţii, pentru atenţia acordată etc.?
  3. Elevii consideră că îi înţelegeţi? Consideră că vă înţeleg pe dumneavoastră?
  4. Există o doză de sinceritate apreciabilă în relaţia dumneavoastră cu elevii, sau este un joc ,,de-a şoarecele şi pisica”?

Vi se întâmplă ca elevii să vă spună adevărul chiar dacă ştiu că vor fi pedepsiţi?

Faptul că profesorul poate fi o persoană cu care elevii să vorbească despre problemele care îi preocupă, despre dificultăţile lor, duce la optimizarea relaţiei şi depăşirea stresului pe care îl presupune situaţia problematică.

Este important ca profesorul să conştientizeze faptul conform căruia modul în care utilizează limbajul îşi pune amprenta asupra relaţionării sale cu elevii.

Limbajul directiv

Cadrul didactic afirmă prin acesta:

–         Eu ştiu totul, tu nu ştii nimic;

–         Eu îţi spun ţie cum să faci;

–         Tu urmezi strict instrucţiunile date.

Limbajul nondirectiv

Cadrul didactic afirmă prin acesta:

–         Elevul are în el elementele necesare pentru propria dezvoltare;

–         Cadrul didactic foloseşte anumite întrebări, bine gândite, pentru a-l ajuta pe elev să descopere singur;

–         Elevul este cel care decide – în cunoştinţă de cauză – ce este bine şi ce nu este bine pentru propria persoană.

Comunicări paradoxale:

,,Fii autonom!”, ,,Fii spontan!” (Încercând să devii autonom, demonstrezi contrariul, deoarece s-a folosit un limbaj directiv.)

În sistemul nostru de învăţământ nu există un echilibru între cele două tipuri de limbaj.

Astfel, dacă vreţi doar să transmiteţi informaţii, limbajul directiv este cel mai indicat; dacă ne referim la probleme care au legătură cu actul educativ, limbajul nondirectiv este mai util.

Concluzie:

,,Analizaţi dialogul pe care îl aveţi cu elevii dumneavoastră şi echilibraţi limbajul directiv cu cel nondirectiv, pentru a vă asigura că promovaţi o comunicare eficientă.”

Alice, Androxa, Carla, George, Ioan Usca, Oana Clara, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna,  Visualw

12 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

5 000 de flori pentru voi!

11 comentarii

Din categoria Imagini, Poezie

59 de principii ale profesorului de succes (18)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

18.

Principiul coerenţei între comunicarea verbală şi comunicarea nonverbală

Ambele tipuri de comunicare se pot sprijini reciproc dar pot şi să se contrazică.Conform studiilor, atunci când comunicarea verbală şi comunicarea nonverbală se contrazic, oamenii tind să creadă ceea ce s-a transmis prin comunicarea nonverbală. De exemplu, dacă un cadru didactic îi spune unui elev ,,Foarte bine!”, cu o expresie ironică şi un ton maliţios, elevul nu va lua în calcul informaţia respectivă, ci modul în care ea a fost transmisă.

Canalele cele mai importante ale comunicării nonverbale sunt:

–         limbajul ochilor (contactul vizual);

–         limbajul trupului (gesturi, mişcări, poziţii) reprezintă o sursă de informaţii, mai ales pentru profesor, care poate primi astfel un feedback;

–         contactul fizic poate sugera factori care conduc la afecţiune, dependenţă, agresivitate, dominanţă etc. în interrelaţionările persoanelor cu care venim în contact, definind statusul acestora;

–         spaţiul – Edward T. Hall (creatorul proxemicii) a observat că există o diferenţă între distanţa intimă (0 – 0,5 m), distanţa personală (1 – 1,5 m), distanţa socială (1,5 – 4 m) şi distanţa publică (aprox. 4 m), distanţe pe care oamenii le definesc în funcţie de prezenţa interlocutorului.

Un tip special de spaţiu îl reprezintă conceptul de teritoriu. De exemplu, teritoriul unui elev în clasă îl reprezintă banca în care stă de obicei.

Comunicarea nonverbală are rolul de a o accentua pe cea verbală (prin elemente de mimică sau gestică).

Comunicarea nonverbală poate completa mesajul transmis pe cale verbală.

Comunicarea nonverbală repetă sau reactualizează înţelesul comunicării verbale, dând receptorului comunicării posibilitatea să identifice în timp real un îndemn aflat în spatele unei afirmaţii.

Elemente ale comunicării nonverbale pot substitui aspecte ale comunicării verbale (gestul prin care profesorul îi indică unui elev să răspundă).

Comunicarea nonverbală poate fi şi automanipulativă.

Comunicarea cu voce tare sau în gând îşi are rolul ei în cadrul procesului de învăţământ, însă nicio extremă nu este o soluţie şi fiecare are, în acelaşi timp, în structura ei, elemente pozitive şi elemente negative. Cu atât mai mult cu cât se diferenţiază repetarea lexicală (învăţarea pe dinafară) de repetarea semantică (a sensului). Repetarea semantică nu se bazează pe o memorare mecanică ci foloseşte metoda învăţării multiepisodice.

Iată un exemplu privind efectele nocive ale contradictoriului (efectul Stroop): acesta apare atunci când suntem nevoiţi să procesăm două semnale contradictorii. Astfel, dacă unor persoane le sunt prezentate silabe lipsite de sens (scrise în culori diferite) şi li se va cere să numească acea culoare cu care au fost notate silabele în cauză, acest lucru va fi făcut cu uşurinţă. Altfel va fi dacă le vom prezenta persoanelor , nu silabe lipsite de sens, ci cuvinte care desemnează culori, dar cerneala cu care vor fi scrise acestea să difere de sensul cuvântului (cuvântul verde să fie scris cu cerneală roşie). Aici avem de-a face cu două semnale contradictorii. Acest lucru va avea ca rezultat crearea unui sentiment de confuzie la receptor. Subiectul va fi pus în situaţia de a procesa două mesaje care se contrazic reciproc. De aceea este necesar ca profesorul să-şi armonizeze mesajele transmise spre elevii săi.

Pe de altă parte, practica arată că atunci când cadrul didactic are de făcut o critică la adresa elevului, mesajul nonverbal nu trebuie să urmeze strict semnificaţiei transmise prin intermediul cuvintelor. S-a observat că oricum critica este greu de acceptat de către elev, iar mesajul nonverbal pozitiv ar creşte şansa ca elevul să-şi asume remarcile cadrului didactic.

Concluzie:

,,Luaţi în calcul, de fiecare dată, că atunci când transmiteţi un mesaj verbal interlocutorilor dumneavoastră, transmiteţi simultan şi un mesaj nonverbal, iar o neconcordanţă între acestea poate induce confuzie şi compromite eficienţa comportamentului didactic.

Alice, Androxa, Carla, Elena, George, Ioan Usca, paporniţa, Rokssana, Schtiel, Shayna, visualw

Un comentariu

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

59 de principii ale profesorului de succes (16,17)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

16.

Principiul reciprocităţii

Alvin Gouldner a remarcat în urma unui studiu extins că orice societate umană îşi pregăteşte membrii să trăiască sub auspiciul regulii reciprocităţii: o persoană are un anumit tip de obligaţie (resimţită la nivel intern) de a oferi la rândul său ceva, atunci când a primit ceva sau i s-a făcut o favoare.

În cazul unui elev-problemă, puteţi recurge la a-i face acestuia o favoare pe care să o considere personală: puteţi acorda atenţie problemelor sale personale; îl puteţi ruga să vorbească despre pasiunile sale în faţa clasei (dacă vrea) sau în faţa dumneavoastră etc.

Elevul va simţi nevoia de a vă oferi ceva în schimb, deci se va implica mai mult atunci când i-o veţi cere.

Un cadru didactic iubit şi apreciat de către elevii săi va îmbunătăţi rata lor pozitivă de răspuns la solicitări prin principiul reciprocităţii.

De asemenea, un cadru didactic mai puţin popular ar putea profita de acest principiu, pentru a obţine mai multe ,,puncte” în ochii elevilor săi.

Respectul presupune o stare de reciprocitate. Oferiţi respect şi veţi primi, la rândul vostru, respectul pe care îl doriţi.

Concluzie:

,,Faceţi elevilor diferite ,,servicii” ascultându-i, oferindu-le ocazia să se afirme şi să facă ceea ce le place şi principiul reciprocităţii va acţiona în favoarea dumneavoastră, oferindu-vă o imagine mai bună în ochii lor şi mai multă solicitudine la cererile didactice pe care le adresaţi.”

17.

Principiul conştientizării

Înainte de a face orice pas în orice direcţie, înainte de a aplica orice soluţie posibilă la o anumită situaţie care nu vă place, conştientizaţi situaţia exactă de plecare, unde vă aflaţi şi ceea ce doriţi efectiv să înfăptuiţi.

Următorul exerciţiu vă poate fi de folos.

Notaţi  pe o foaie de hârtie:

  1. Care categorii de elevi vă provoacă cele mai mari probleme, care dintre comportamentele cursanţilor sunt intolerabile în concepţia dumneavoastră, făcând abstracţie de elevii pe care îi aveţi.
  2. Încercaţi să găsiţi corespondenţe între aceste categorii şi şi nume de elevi, cazuri concrete cu care vă confruntaţi la şcoală. Observaţi impactul pe care fiecare dintre aceştia îl are asupra unei bune desfăşurări a orei. Trebuie să punctaţi toate persoanele care influenţează negativ calitatea actului instructiv-educativ. S-ar putea să identificaţi anumite cazuri de elevi care nu au comportamente flagrante, dar care contribuie la dezvoltarea unui climat negativ în relaţia dumneavoastră cu elevii şi cu clasa, văzută ca întreg.
  3. Urmează analiza fiecărui caz în parte. Gândiţi-vă la motivele pe care le are fiecare elev să acţioneze în felul în care o face, ce soluţii aţi putea avea pentru a preîntâmpina comportamentele negative şi a favoriza comportamente pozitive în locul acestora. Închipuiţi strategii concrete, conştientizaţi-vă locul şi rolul în cadrul procesului ca atare.

Este important, nu doar să nu lucrăm cu elevi problemă, ci şi să lucrăm cu elevi capabili de performanţă. Notaţi:

  1. Descrieţi elevul ideal în concepţia dumneavoastră, calităţile pe care ar trebui să le aibă acesta. Gândiţi-vă la elevul care s-ar potrivi cel mai bine cu stilul dumneavoastră de predare, cu personalitatea dumneavoastră, cu concepţia dumneavoastră despre procesul de învăţământ.
  2. Încercaţi să vedeţi care dintre elevii pe care îi aveţi la clasă se potriveşte cel mai bine profilului pe care l-aţi creat. Descrieţi-vă sentimentele, de ce vă face plăcere să interacţionaţi cu aceştia. Observaţi ce comportamente pot fi dezvoltate şi cum le puteţi extinde şi la ceilalţi elevi. Ce alte comportamente aţi putea considera că se potrivesc şi nu le-aţi inclus până acum?
  3. Elevii se află într-un proces de dezvoltare şi puteţi induce comportamente, dar este important ca ambii parteneri să se adapteze stilului şi personalităţii celuilalt.

Ultimul pas este să identificaţi acele resurse proprii de a face dumneavoastră schimbările necesare în plan personal.

În procesul de conştientizare este la fel de important să ne dăm seama când avem problema sub control sau suntem controlaţi de problemă.

Pe de altă parte, cadrul didactic poate să se afle sub o presiune şi un stres extreme, care să inducă o stare de descurajare şi de neajutorare. Este important, în acest caz, să recâştigaţi controlul, să vedeţi ce mici aspecte din reţeaua de probleme puteţi rezolva. Rezolvând câte ceva, vă va creşte încrederea în propriile forţe şi veţi fi mai motivaţi să atacaţi adevărata provocare.

Concluzie:

,,Principiul conştientizării vă aduce în atenţie necesitatea înţelegerii în profunzime a locului şi rolului dumneavoastră în succesul sau insuccesul activităţii instructiv-educative.”

Alice, Androxa, Alt cer senin, Carla, Carmen Amza, George, Ioan Usca, Oana Clara, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Visualw

7 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

59 de principii ale profesorului de succes (15)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

Principiul încrederii

Au elevii încredere în dumneavoastră?

Literatura de specialitate arată că latenţa răspunsurilor  unui copil la întrebări personale este un indicator despre cât este natural şi cât este construit într-un răspuns şi ce importanţă acordă copilul răspunsului.

Încrederea este importantă în relaţia cadru-didactic – cursant. Acest lucru se bazează pe sinceritate, la rândul lui. Dar trebuie să vă întrebaţi: cât de sinceri sunteţi, la rândul dumneavoastră, cu elevii?

Cercetătorii din Cleveland State au pus în evidenţă faptul că sinceritatea de care dăm dovadă este factorul-cheie care va spori încrederea interlocutorului faţă de noi.

Dacă aveţi o problemă care vă ridică semne de întrebare asupra modului de desfăşurare a procesului de învăţământ, spuneţi-le şi elevilor dumneavoastră. Ei se vor purta ca nişte parteneri şi vor fi mai motivaţi dacă se vor putea implica în activitatea cerută.

Dacă le comunicaţi elevilor lucruri din viaţa dumneavoastră, veţi vedea că investiţia în încredere va genera un impuls spre reciprocitate din partea lor.

Oamenii vă percep mai bine şi au o părere mai bună despre dumneavoastră, dacă le dezvăluiţi şi aspecte mai puţin plăcute în ceea ce vă priveşte.

Este important pentru relaţia de încredere dintre dumneavoastră şi elevi să deveniţi o bază sigură pentru ei. Acest lucru înseamnă să oferiţi un sentiment de protecţie şi siguranţă, ceea ce vă poate ajuta să vă concentraţi asupra aspectelor problemelor ce trimit spre performanţă şi succes.

Simptomele pe care le manifestă persoanele cărora le lipsesc bazele sigure (după Kohlrieser) includ:

–         nivelul scăzut al stimei de sine;

–         rezistenţa scăzută la frustrare şi stres;

–         atitudini şi comportamente antisociale;

–         lipsa încrederii în celelalte persoane;

–         atitudine negativă generală şi dificultatea de a dezvolta relaţii emoţionale etc.

Pentru a deveni o bază sigură, cadrul didactic trebuie să încurajeze elevul şi atunci când acesta greşeşte, să aprecieze şi procesul, nu doar produsul activităţii sale.

Pentru a şti dacă sunteţi sau nu o bază sigură pentru elevii dumneavoastră, răspundeţi la următoarea întrebare:

Au elevii dumneavoastră încredere să vă comunice aspecte ale problemelor cu care se confruntă, pe care nu le împărtăşesc  cu alţi adulţi (uneori nici cu cei de vârsta lor)?

Fiţi sinceri şi investiţi cu încredere elevul.  

Încredere: Carla, Carmen Amza, George, Incertitudini, Ioan Usca, Paporniţa, Rokssana, Schtiel, Shayna, Visualw 

13 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Jurnal de bord 14 (Parfum de suflet)

Mi-am amintit.

Eram într-o misiune de testare a vortexului temporal, deschis între Pământ şi Universul cel mai aproape de noi. Impropriu spus aproape. Mai bine zis, cel mai apropiat ca mod de existenţă.

În echipaj era şi Roger. Adică, eram numai noi doi, fiind o misiune de scurtă durată terestră. Nava era ultimul tip, adaptat la interferenţe electromagnetice şi devieri de timp.

La plecare, verificările navetei au decurs normal. Roger seta parametrii de adaptare. Eu stabileam coordonatele de trecere. Am pornit. Nu se simţea nimic deosebit. Aveam senzaţia că stăm pe loc. Am verificat din nou. Parametrii nu erau schimbaţi, aparatele funcţionau. M-am uitat întrebătoare spre el.

–         Cred că… am intrat!

–         Aşa repede?

–         Da. Cred că e un Univers cu care ne intersectăm şi am nimerit chiar într-un punct de intersecţie. Aşa se explică.

–         Şi… Roger, ne vom întâlni cu noi înşine?

–         Sper că nu!

–         De ce, ţi-e teamă să nu te îndrăgosteşti din nou?…

–         Mi-e teamă… de mine.

–         Cum aşa?

–         Nu ştiu ce variantă existenţială am aici. Cu tine mă simt bine. Nu vreau să te schimb.

–         Roger…

–         Fii atentă! Ne contactează!

O navetă asemănătoare cu a noastră apăruse de nicăieri. Au deschis canalele de comunicaţie. Pe ecran… eu. Ciudat. Nu eram aşa încântată. Alt tip de îmbrăcăminte, alt grad de pilotaj, necunoscut. Eu mă uitam la mine cu aceeaşi nedumerire, de ambele părţi.

În spatele… ei, nu se afla Roger. Era… altcineva, o persoană pe care n-o întâlnisem niciodată până acum. Probabil că urma s-o întâlnesc. Deci, deja aveam altă traiectorie a destinului. Dar în acelaşi domeniu.

–         Şi ea gândeşte ca şi tine, îmi spuse Roger.

–         Dar a făcut alte alegeri? mă întrebai eu.

–         Sau altcineva a făcut alte alegeri. Ştii că există o infinitate de posibilităţi.

–         Adică… tu ai făcut altă alegere.

–         E o variantă.

Deodată, monitorul se întunecă şi am văzut-o pe ea, făcându-mi cu mâna. Am înţeles. Nu era permis contactul între variantele propriilor noastre persoane. Naveta începu să se dezintegreze. Am ridicat rapid scutul de protecţie şi l-am văzut pe Roger atingând panoul de control.  Am mai văzut doar un abur fin, venind dinspre el.

Nu pricepeam. Ce nu funcţionase, sau ce se întâmplase? Unde era Roger?

***

Mă trezii cu o uşoară ameţeală. Iar am leşinat? Ieşisem din raza de acţiune a celor doi sori.

Mir şi Nic erau inconştienţi. M-am dus repede să văd în ce stare se află. Erau bine. Toate organele vitale funcţionau normal.

Un parfum ca o briză uşoară se răspândi în camera de comandă. Un parfum trist. Era el. Ne atinsesem din nou… universurile. Povestea a început la Mirela şi a fost propusă de Shayna.

Au  scris: http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/poveste-parfumata-parfumul-sufletului/ http://lunapatrata.wordpress.com/2011/09/22/parfumul-sufletului-tau/ http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/09/22/parfumul-sufletului-meu/   http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/24/poveste-parfumata-parfumul-sufletului-cald/    http://rokssana.wordpress.com/2011/09/24/parfumul-sufletului/   http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului.html   http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului-meu.html    http://daurel.wordpress.com/2011/09/24/poveste-parfumata-momente-de-suflet/  http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului-tau.html

Sunt invitaţi să scrie sau să citească, până mâine: Alice, Androxa, Agatha, Carla, Carmen, Elena, eumiealmeu, Gabriela, George, Incertitudini, Ioan Usca,  Lolita, Oana Clara, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Sara, Schtiel

27 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

Operă

Am mâinile de gheaţă şi te creez fierbinte, ca să-mi fie dor de tine atunci când, dimineţile, mă trezesc fără cântec de păsări.

Te caut printre zâmbete de copii şi te zăresc în fiecare clipă pe feţele lor solare.

Mă afund în lumina ochilor tăi, regăsindu-mă printre flori şi funcţii temporale. Măresc intensitatea iluziei vocii tale, ca să micşorez frecările dominante ale sufletului meu.

4 comentarii

Din categoria Capsule, Diverse

59 de principii ale profesorului de succes (14)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

14.

Principiul flexibilităţii

Cadrului didactic i se cere astăzi un efort mai mare de implicare, cunoaştere psihopedagogică şi creativitate didactică, pentru a motiva elevii pentru un proces de învăţământ eficient.

Unii profesori afirmă că elevii de astăzi sunt mai puţin buni decât cei de odinioară, cu trimitere la faptul că aceştia sunt mai puţin inteligenţi.

James Flynn a adunat rezultatele obţinute la testele de inteligenţă din peste 35 de ţări şi a analizat aceste date pentru o perioadă de 30 de ani. Concluziile au arătat că inteligenţa a crescut de la o generaţie la alta.

Se pune întrebarea dacă problema este legată de cadrul şcolar şi de prestaţia profesorului, sau de faptul că şcoala de azi nu li se potriveşte elevilor de azi.

Principiul flexibilităţii poate da răspunsuri acestor probleme.

Şcoala modernă aparţine unui mediu social diferit de cel din trecut. Provocările majore cu care se confruntă societatea sunt foarte variate. Astfel, flexibilitatea devine un atu pentru orice profesor. Ceea ce a funcţionat o dată poate să nu mai funcţioneze a doua oară şi ceea ce nu a funcţionat niciodată poate să funcţioneze data viitoare. Aceasta este teoria haosului în educaţie. Conform acesteia, orice element al sistemului, oricât de mic şi de neînsemnat ar părea, poate influenţa dramatic întregul proces într-un anumit moment şi în anumite condiţii.

Dacă o metodă aplicată nu funcţionează de prima oară, putem să mai încercăm o dată. Dacă nu, putem încerca şi altceva, în funcţie de situaţie.

Analizaţi de ce elevii nu par motivaţi: poate îi motivează altceva decât o notă mare, poate nu au încredere în ei înşişi etc. Schimbaţi modalităţile de motivare până o veţi găsi pe cea mai potrivită.

Concluzie:

,,Nu vă fie frică să schimbaţi principiile care nu par să funcţioneze într-o anumită situaţie. Fiţi flexibil şi adaptaţi continuu!

Androxa, Carla, George, Ioan Usca, Paporniţa,Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Visualw

19 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Întâlnire

Am sperat aşteptând

fiecare unitate astronomică

din timpul pe care tu

l-ai fi putut obţine

printr-un simplu semnal

către visul meu.

Am visat sperând

în fiecare clipă

ce micşora spaţiul cuprins

între Universul din tine

şi Universul din mine.

Am visat, am sperat

am aşteptat şi…

te-am întâlnit

pe traiectoria plecării tale

spre alte dimensiuni.

Te-am întâlnit plecând.

(cu 20 de ani în urmă)

5 comentarii

Din categoria Capsule, Poezie

59 de principii ale profesorului de succes (12, 13)

 după Ion-Ovidiu Pânişoară

12.                                                                                         

Principiul empatiei

Principiul empatiei înseamnă mai mult decât să-l cunoşti pe celălalt şi să împlineşti o trebuinţă (sau să creezi una şi apoi s-o soluţionezi). Dacă vreţi să îl înţelegeţi pe celălat, priviţi lumea prin ochii săi, puneţi-vă în locul lui.

Ceea ce pentru noi poate fi ,,simplu” şi ,,firesc”, de multe ori nu este deloc aşa pentru cursant.

Dacă profesorul eşuează în demersul de a înţelege cum vede lumea cursantul său, distanţa dintre ,,catedră” şi ,,bancă” creşte, iar alte principii, cum ar fi principiul încrederii, nu mai pot fi îndeplinite.

Chiar dacă are multe lucruri să-şi reproşeze, în ansamblu, fiecare om se vede pe sine ca fiind o persoană acceptabilă. În cazul când cadrul didactic va reacţiona faţă de elevul care îl deranjează gândindu-se ce se poate face cu un elev-problemă, iar elevul evident că nu se vede pe sine aşa, soluţia profesorului nu se va dovedi eficientă în a rezolva situaţia creată.

Empatia mai înseamnă ,,să reacţionezi la sentimentele oamenilor, şi nu la cuvintele lor” (Dawson, 2006).

Principiul empatiei poate fi regăsit într-un tip aparte de feedback: feedbackul suportiv. Aceasta presupune că problema pe care elevul o consideră importantă şi semnificativă trebuie considerată astfel şi de către profesor.

Feedbackul suportiv este dificil, deoarece trebuie să fim capabili să reducem intensitatea sentimentelor altor persoane, lăsându-le să înţeleagă că le considerăm problemele reale şi serioase.

O abordare potrivită este: ,,Văd că eşti supărat – să discutăm despre asta; sunt sigur că vei găsi o cale de a rezolva problema.”

Concluzie:

,,Puneţi-vă zilnic ,, în papucii” elevului, înţelegeţi lumea aşa cum o vede el şi acţionaţi în consecinţă!

13.

Principiul creării unei conexiuni emoţionale cu elevul

Şcoala reprezintă un tot, un sistem, şi fiecare cadru didactic îşi pune amprenta asupra evoluţiei cursantului.

Comportamentul elevului nu este o reacţie liniară la interacţiunea cu un profesor, ci cu toate cadrele didactice din prezent şi din trecut.

Kohlrieser (2007) spune că rezolvarea unei probleme ( cu o persoană violentă) reprezintă capacitatea de a crea o conexiune emoţională.

Un lucru care funcţionează în ceea ce priveşte negocierea de ostatici va fi folositor, cu siguranţă, şi în sala de clasă.

Concluzie:

,,Creaţi o conexiune emoţională cu elevii dumneavoastră şi activitatea instructiv-educativă va fi mai uşor de gestionat!

Agatha, Androxa, Alice, Carla, Carmen Amza, eumiealmeu, Elena, George, Incertitudini, Ioan Usca,  Oana Clara, Paporniţa, Raul Săran, Theodor, Schtiel, Scifientland, Shayna, Visualw.

6 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Galaxie

Mă transpun în petale de vânt, ca să ascult legenda unui nuc şi-a unei fete ce s-au iubit cândva, pe o planetă albastră.

Mă gândesc la culoarea Terrei şi construiesc planete colorate după atmosfera psihică a fiecăreia. Evident că planeta cenuşie va fi lipsită de suflet, va fi bariera dintre aici şi dincolo.

Sunt un copac printre gânduri şi limbaje nocturne, renăscând în fiecare dimineaţă mesajul existenţei unei stele din marea galaxie a lumilor sentimentale.

9 comentarii

Din categoria Capsule

Idei

Îmi bântuie o idee

prin trecut.

Privesc cu ochii minţii

grămada zgomotoasă

ce progresează,

trece,

se mistuie,

influenţează,

acaparează,

regresează.

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse, Poezie

???

http://www.youtube.com/watch?v=TYxgRcAV4ww&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=fAaRFyNnsrg&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=JP3VkZw1lVE&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=EBaVCwrcqds

http://www.youtube.com/watch?v=-pooMKTU60o&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=sk2-3_uPg3E&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=3eJNS2oEdnE&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=LHc-EQONUDU&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=RtICZAfuU24&feature=related

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre, Diverse, Psihologie şi pedagogie

59 de principii ale profesorului de succes (11)

Principiul personalizării relaţiei

Unele cadre didactice se tem să se apropie prea mult de proprii elevi, considerând că dacă  imprimă relaţiei profesor-elev o anumită distanţă, scade probabilitatea ca relaţia didactică să se deterioreze prin încălcarea limitelor de comportament de către elev. La nivel formal, poate fi adevărat, dar relaţia profesor-elev trebuie să fie una deschisă, puternică, bazată pe încredere reciprocă.

1. Cel mai simplu mod de a personaliza această relaţie este să folosiţi prenumele elevului atunci când vă adresaţi lui. S-a constatat că acest lucru creşte şansa de a fi percepuţi pozitiv de către acesta.

Un exemplu este cazul unui cunoscut orator care, înainte de a începe conferinţa, s-a aşezat la uşa sălii şi i-a întâmpinat personal pe auditorii săi, strângându-le mâna şi recomandându-se. Astfel, chiar şi cei mai cârcotaşi dintre aceştia ezită să creeze probleme oratorului în timpul discursului.

2. Atunci când vreţi ca o persoană să asculte ceea ce îi spuneţi, aceasta trebuie să aibă încredere în dumneavoastră, adică trebuie să personalizaţi relaţia cu ea.

Amintiţi-vă, doar, că nu vă adresaţi unui lucru neînsufleţit, nu vorbiţi cu un scaun gol, ci cu o persoană vie care are sentimente, care doreşte ca persoanei cu care comunică să îi pese şi să încerce să se apropie de ea înainte de a-i cere orice (să înveţe, de exemplu).

3. Personalizarea relaţiei vă poate ajuta să gestionaţi mai bine şi eventualele probleme de indisciplină; este un excelent instrument de management al clasei (vezi şi Augusto Cury).

Concluzie:

,,Căutaţi să vă cunoaşteţi şi să vă înţelegeţi mai bine elevii şi ei vor fi mai deschişi în a vă asculta!

Alice, Alt cer senin, Agatha, Androxa, Carla, Carmen, eumiealmeu, Elena, George, Incertitudini, Ioan Usca, Lolita, Mirela, Oana Clara, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, VisualW

7 comentarii

Din categoria Psihologie şi pedagogie

59 de principii ale profesorului de succes (10)

Principiul efectului placebo

Efectul placebo reprezintă o acţiune pozitivă asupra unor simptome, atribuită unei substanţe ,,inerte” (placebo) care, fără a avea proprietăţi farmacologice, este interpretată de către subiect ca fiind medicament.

Efectul simplu orb include relaţia dintre subiectul şi obiectul experimentului. Astfel, într-un cabinet stomatologic li s-a administrat pacienţilor un analgezic placebo. Atât pacienţii cât şi dentiştii credeau că respectiva substanţă reprezintă un analgezic. Pacienţii nu au simţit durerea. Altă dată, dentiştii au fost informaţi de natura medicamentului şi atunci, pacienţii au resimţit durerea.

Anumite aspecte, exprimate la nivel inconştient , le dădeau pacienţilor încredere în primul caz şi le sugerau că sunt păcăliţi în cel de-al doilea.

La fel stau lucrurile şi în plan educativ: dacă nu sunteţi convinşi de adevărul ideilor pe care le spuneţi celorlalţi, nu aveţi cum să fiţi convingători.

Dacă aveţi o zi proastă şi nu aveţi niciun chef să faceţi ora respectivă, acest lucru se va transmite, odată cu cuvintele spuse, elevilor dumneavoastră.

Dacă dumneavoastră credeţi că veţi avea o oră grozavă, acest lucru se va imprima şi în atitudinea elevilor dumneavoastră.

Dacă credeţi că o oră va merge rău, că veţi avea probleme cu elevii etc., ei bine, conform efectului nocebo, aceste aspecte au mari şanse să se şi întâmple.

Concluzie:

,,Folosiţi-vă de efectul placebo, autoconvingeţi-vă pentru a vă convinge elevii!

6 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Parfumul roadelor toamnei

Am deschis uşa. O aşteptam. Era timpul. Am lăsat-o să hoinărească mai mult decât altădată. Îmi plăcea veselia ei carismatică, părul ei independent şi bogat, râsul ei copilăresc atunci când se urca pe aripile vântului sau pe crestele valurilor. Am lăsat-o să colinde văile până când a reuşit să înflorească şi pietricelele de pe malurile râurilor. Se întorcea acasă plină de fericire. Era ca o tânără îndrăgostită. O admiram în tăcere.

Entuziasmată, m-a sărutat pe amândoi obrajii, cuprinzându-mă în braţe.

–         Du-te, mi-a spus. Te aşteaptă câmpurile, dealurile, şcolarii… Copacii ţi-au aşternut covoare de iubire iar Vântul respiră cu sufletul lui arămiu. E îndrăgostit lulea de tine. Face tot mai des vârtejuri jucăuşe, pregătindu-şi culorile.

–         Te sărut, tinereţe…. Rămâi în pace!… zisei, luându-mi în mână trena violet.

Cum am păşit pragul, uşa se închise. Auzii din nou chicotitul vesel al surorii mele. În spaţiul dintre lumi intrase miros de dovleci şi de struguri. De ce oare? Cineva lăsase uşa deschisă? M-am grăbit să intru la ei, ca să închid mai repede uşa. Nu era permis contactul dintre noi şi ei, în afara Schimbărilor. Acum eu eram Schimbarea.

Într-adevăr, Vântul era acolo. Ştia că voi veni şi mă aştepta. Mă învălui nebunatic, cu arome de struguri, de mere, de pere, de prune… Ne răsucirăm împreună într-un vârtej de frunze colorate.

–         Hai să-ţi arăt ceva! Dă-mi mâna!

–         Unde mă duci? îl întrebai, mirată de entuziasmul cu care dorea să mă conducă.

–         O să vezi în curând.

Zburarăm pe deasupra dealurilor încă verzi, peste păduri bătrâne şi puternice, peste ape care se agitau când ne simţeau.

În sfârşit, se opri. Acolo jos, era forfotă mare. Lucrători mari şi mici se grăbeau să culeagă fructele, porumbul, fasolea, dovlecii… şi câte altele… Se ridicau înspre noi parfumuri amestecate de proaspăt cules. Mi-am dat părul pe spate, respirând cu nesaţ viaţa.

De dincolo de deal, dintr-o căsuţă mică, albă, Vântul îmi aduse miros de dovleac copt.

Doi copii roşii în obraji, se aşezau veseli la măsuţa de lemn din bucătărie. Bunica tocmai scosese din cuptor… prăjitura: dovleacul tăiat pe jumătate şi copt bine. Bunicul râdea tare de fericirea nepoţilor.

Vântul mă privi în ochi adânc, oferindu-mi plinătatea sufletului său.

Ne-am luat zborul mai departe, fluturând trena de frunze peste ţinuturile ruginii.

A început Mirela, a propus Gabi şi au mai scris:

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/15/poveste-parfumata-parfumul-roadelor-toamnei-mele/

http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei.html

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/09/16/parfumul-roadelor-toamnei/

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/09/10/toamna-cu-tine/

http://daurel.wordpress.com/2011/09/18/povestea-roadelor-toamnei/

://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/inceput-cu-gust-de-boabe-rosii.html

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei.html

Invitaţi la zbor: Alice, Androxa, Carla, Carmen, Gabriela, George, Ioan Usca, Lolita (a zburat cu toate anotimpurile), Oana, Paporniţa (a zburat, deja), Psi, Rokssana ( a zburat şi ea cu toamna), Sara, Schtiel

38 comentarii

Din categoria Imagini, Poveşti parfumate, Proză

59 de principii ale profesorului de succes (9)

Principiile ambianţei

Contextul fizic în care are loc procesul de învăţământ are un rol esenţial. Mediul de învăţare trebuie să fie plăcut, pentru ca elevii să vină cu plăcere.

S-a constatat că prezenţa plantelor duce la creşterea confortului psihic al celor care stau într-o încăpere.

Peisajul de dincolo de ferestre influenţează şi el.

Zgomotele au capacitatea de a inhiba creativitatea.

Consecinţele optimizării condiţiilor de mediu pot fi văzute în aria managementului clasei, elevilor plăcându-le mai mult să vină la şcoală şi să stea în sala de clasă.

Contextul social trebuie să fie unul care să încurajeze realizarea optimă a procesului de învăţământ.

În urma unor experimente, s-a constatat că cei care au crescut într-un mediu social favorabil, au avut realizări mai mari în viaţă decât cei crescuţi într-un orfelinat, după ce primii fuseseră scoşi din acelaşi orfelinat. Chiar dacă au avut coeficientul de inteligenţă mai mare, copiii rămaşi la orfelinat nu au progresat mai mult.

E necesar să vă puneţi următoarele întrebări:

*Care este impresia generală creată în comunitate în privinţa şcolii la care activaţi?

*Activitatea educativă, ca atare, este apreciată la justa ei valoare sau este diminuată în ochii părinţilor şi ai elevilor dumneavoastră?

*Şcoala are suficiente realizări şi ştie să le comunice în cadrul comunităţii locale?

*Există transparenţă şi flexibilitate în cadrul acestui proces de comunicare?

Dacă constataţi că  modul în care acţionează contextul social este în defavoarea acţiunii instructiv-educative, este necesar ca, mai întâi, să acţionaţi asupra acestuia şi abia apoi să vă desfăşuraţi ,,arsenalul” de obiective, metode, conţinuturi la nivelul clasei, în timpul orelor.

Concluzie:

,,Asiguraţi-vă că ambianţa (fizică şi psihosocială) în care se petrece procesul de învăţământ este un factor catalizator, şi nu un element frenator al activităţii didactice.”

Alice, Agatha, Carla, Carmen, Carmen Amza, eumiealmeu, Elena, Ella, George, Ioan Usca, Mirela, Oana Clara, Paporniţa, Rokssana, Schtiel, Visualw

9 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

59 de principii ale profesorului de succes (8)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

Principiul familiarităţii

Acesta este singurul principiu care se opune principiului primei impresii. De exemplu, o persoană pe care nu o consideraţi prea plăcută la început, a devenit, cu trecerea timpului, mai puţin neplăcută.

Dacă vrem să schimbăm o primă impresie nefavorabilă pe care am creat-o cuiva, este necesar să creştem incidenţa interacţiunilor cu persoana respectivă. Obişnuinţa creează o diminuare a aprecierii negative de la început, sau poate duce chiar la a plăcea o anumită persoană.

Ipoteza de la care se porneşte este că, din moment ce obiectele familiare sunt văzute ca fiind mai plăcute decât cele nefamiliare, o expunere crescută la un obiect nefamiliar va produce, în timp, o creştere a familiarităţii acelui obiect şi, prin consecinţă directă, o perspectivă mai favorabilă din care este văzut.

Acest lucru ar putea fi aplicat în ceea ce priveşte reintroducerea uniformelor în şcoli, sau la aplicarea unor măsuri benefice, dar care întâmpină rezistenţă din partea elevilor (De exemplu, la aşezarea băncilor în formă de U, datorită inerţiei profesorilor, am întâmpinat rezistenţă şi din partea elevilor; după câteva zile, aceştia s-au obişnuit. Sau, la audierea unor piese de muzică simfonică – după câteva audiţii, elevii au început să agreeze acest gen muzical).

Pe de altă parte, cadrele didactice au tendinţa de a aprecia mai blând greşelile elevilor pe care îi cunosc mai bine; acest lucru este mai vizibil în mediul universitar, unde prezenţa la activităţile curente nu este întotdeauna obligatorie.

Concluzie:

,,Folosiţi principiul familiarităţii pentru a şterge o impresie negativă lăsată elevilor, ori pentru a-i atrage faţă de materia pe care o predaţi.”

Folosiţi-l şi voi: Alice, Agatha, Androxa, Carla, Carmen, Carmen Amza, Carmen Sima, eumiealmeu, Elena, Gabriela, George, Ioan Usca, Lolita, Lucid gândind, Mirela, Paporniţa, Psi, Rokssana, Samsara, Schtiel, Shayna, Visualw.

9 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Doina – Mihai Eminescu

From Tisa to the Nistru’s tide

All Roumania’s people cried

That they could no longer stir

For the rabbled foreigner.

From Hotin down to the sea

Rides the Muscal cavalry;

From the sea back to Hotin

Nothing but their host is seen;

While from Dorna to Boian

Seems the plague has apread its ban;

Leaving on our land a scar

That you scarcely know it more.

Up the mountains down the dale,

Have our foes flung far their trail.

From Săcele to Satmar

Only foreign lords there are;

While Roumanians one and all

Like the crab must backwards crawl.

And reversed is everything:

Spring for them is no more spring,

Summer is no longer summer,

They, at home, the foreign comer.

From Turnu up to Dorohoi

Does the alien horde deploy

And our fertile fields enjoy.

With their rumbling trains they come.

Making all our voices dumb,

And our birds so much affray

That in haste they fly away.

Nothing now but withered thorn

Does the Christian’s hearth adorn.

And the smiling earth they smother;

Forest – good Roumanian brother –

You too bend before their tide,

And the very springs they’ve dried.

Sad is this our countryside.

Who has sent them to these parts,

May the dogs eat out their hearts;

May the night their homes efface,

And with them this shameless race.

Stephen, mighty emperor,

You in Putna reign no more.

While his holy prelacy

Guards alone the monastery,

Where the priests in fervent prayer

Of the saints take pious care.

Let them toll the bells away,

All the night and all the day,

And the gracious Lord invoke

That he come and save your folk!

Stephen rise up from the ground,

And your battle trumpet sound

All Moldavia gathered round.

Blow your trumpet just one blare,

All Moldavia will be there;

Let your trumpet blazen two

That the forests follow you;

Let your trumpet blazen three,

That our foes demolished be

From the crows may hear their knell

And the gallows-tree as well.

translated by Corneliu M. Popescu 

7 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză

59 de principii ale profesorului de succes (7)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

Principiul primelor impresii

Unele cercetări au arătat că forţa primei impresii, formată încă din primele momente de interacţiune, este covârşitoare asupra imaginii generale pe care o persoană şi-o va crea de acum înainte, despre cel cu care discută. Se vorbeşte de un procent de 85% din impresia ulterioară ca fiind direct influenţată de această primă impresie.

Când vă prezentaţi în faţa unei clase pentru prima dată sau după ce nu aţi avut un contact nemijlocit o perioadă mai lungă de timp (o vacanţă), atenţia cu care sunteţi privit de către elevi (ca persoană, nu mesajul transmis) este mult mai mare decât în orele care vor urma.

Aceste momente pot fi uşor extrapolate asupra primului moment al lecţiei – captarea şi orientarea atenţiei.

Concluzie:

,,Aveţi grijă asupra impresiei pe care o lăsaţi încă din primele momente. Fiecare dintre acestea contează pentru succesul activităţii de la catedră!

Alice, Agatha, Androxa, Carla, Carmen, Dictaturajustiţiei Elena, Gabriela Elena,GeorgeIoanUscaLolita, Mirela, Oana,  paporniţa, Psi,  RagnarRokssana, Samsara, Schtiel,  Shayna, visualw

 

3 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

59 de principii ale profesorului de succes (6)

                                                                                                          după Ion-Ovidiu Pânişoară
Principiul construirii independenţei

Dependenţa unei persoane faţă de o autoritate se poate dezvolta foarte uşor. În cazul şcolii, această autoritate este, fie cadrul didactic însuşi, fie materia pe care acesta o predă. Şcoala cultivă o dependenţă puternică a elevului de aceste două simboluri ale autorităţii. Astfel, se creează un elev pasiv, fără iniţiativă, manipulabil şi influenţabil.

Cercetările de specialitate au arătat că oamenii se pot situa în una din următoarele categorii:

a)      Persoane care manifestă dependenţă ridicată faţă de celălalt (35%), deoarece au ambele caracteristici: ţin cont de părerea acestuia şi se compară cu el;

b)      38% dintre subiecţi au manifestat o dependenţă scăzută, deoarece nu au avut decât unul dintre indicatorii de mai sus;

c)      27% – persoane care manifestă independenţă, deoarece nu ţin cont de părerea celorlalţi şi nici nu se compară cu aceştia.

Oamenii îşi compară raportul între eforturile proprii şi recompensele obţinute, cu raportul de acelaşi tip al unei alte persoane ori al unui alt grup (teoria echităţii).

Elevii trăiesc teoria echităţii zi de zi. De aceea, cadrul didactic trebuie să le ofere cât mai multe elemente de autoevaluare, pentru a le da sentimentul independenţei în judecata propriei prestaţii faţă de calificativul (nota) primit(ă).

Contradependenţa apare în momentul în care, deşi elevul nu mai doreşte să fie controlat, cadrul didactic (ca figură de autoritate) nu intenţionează să renunţe la acest rol. Rezultă acte de rebeliune deoarece persoana controlată nu are la dispoziţie o altă formă de a reacţiona.

Aceeaşi reacţie poate fi cauzată de situaţia opusă: dacă profesorul doreşte să renunţe la control prea devreme (iar elevul nu este pregătit să îşi asume anumite responsabilităţi), cursantul poate dezvolta probleme de indisciplină pentru a ,,sensibiliza” cadrul didactic în vederea reinstaurării controlului. De obicei, astfel de cazuri apar în momentul în care elevul a experimentat dependenţa de profesor sau manual (carte) pentru mult timp şi, brusc, întâlneşte un cadru didactic care îi cere să acţioneze independent, să gândească liber, să aibă opinii, să nu înveţe ,,pe de rost” etc. Apar reacţii de nesiguranţă, anxietate, stres.

Dependenţa reciprocă şi interdependenţa – împărţirea controlului între cadrul didactic şi elev.

O soluţie pentru construirea independenţei elevului poate fi aplicarea principiului asumării greşelii. Putem oferi elevilor posibilitatea de a-şi experimenta propriile idei (chiar greşite). Când ideea are succes, ei trebuie recompensaţi (apreciaţi), iar când eşuează vor fi puşi să ilustreze într-un set de reguli lecţia pe care au învăţat-o şi pe care o pot servi drept exemplu şi altora. Elevul nu trebuie pedepsit şi umilit.

Concluzie:

,,Dependenţa faţă de autoritatea cadrului didactic sau a materiei este un element curent în practica şcolii tradiţionale. Pentru a construi o şcoală modernă, adaptată societăţii actuale, ajutaţi elevul să-şi câştige autonomia şi independenţa!

 

 

 

 

Independenţi: Alice, Agatha, Carla, Carmen, Dictaturajustiţiei, eumiealmeu, Elena, George, Incertitudini, Ioan Usca, Mirela, Oana Clara, Ragnar,  Rokssana, Schtiel, Shayna

11 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

You Never Knew My Soul – M. Eminescu

For me in all existence nowhere such wealth abides

As in the tender secret your gentle beauty hides;

For on what other wonder than that of your sweet charm

Would I a lifetime squander of meditation calm

On legends and on musing, and thus a language mould

That it with fleeting cadence your loveliness enfold

With chains of flowing images, and on it dreams bestow

That it ne’er till time’s ending shall to the darkness go?

Today when all my being to your being is bound,

When hid in every sorrow for me a joy is found;

When you to me more lovely than marble do appear

And in your eye is kindled a ray of starlight clear

That while I gaze upon you I feel I must go blind

With so much shining wonder that floods upon my mind;

Today when is my longing so tender and so true

As is the very charm itself that does your form endue,

And stronger is the yearning that our two hearts have known

Than light that yearns for darkness, the chisel for the stone;

When my desire is boundless, so gentle and so high

As on the earth is nowhere, and nowhere in the sky;

When everything about you for me is magic spell,

A smile, a word, a gesture, no matter ill or well;

When you are the enigma of life for me the whole,

Your words now show me plainly you never knew my soul.

translated by Corneliu M. Popescu

Alice, Carla, Carmen, Călin, Dictatura justiţiei, Ioan Usca, Mirela, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna

10 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză, Poezie

59 de principii ale profesorului de succes (5)

                                                                                                          după Ion-Ovidiu Pânişoară
Principiul libertăţii de alegere

Este important ca profesorul să ofere informaţiei şi determinantul său afectiv, să nu transmită doar conţinutul sec, ci şi ceva din propriul mod de a percepe, de a simţi.

Dacă o persoană vă cere să nu faceţi un lucru pe care intenţionaţi să-l faceţi, această solicitare declanşează o reacţie inversă la dumneavoastră. Astfel, pentru a nu declanşa fenomenul de reactanţă, trebuie să vă asiguraţi că nu obligaţi elevul să facă anumite lucruri, pe cât posibil. De exemplu, dacă vreţi să le cereţi elevilor să renunţe la un obicei, fiţi atenţi la cei pentru care acest obicei nu înseamnă nimic şi la cei pentru care respectivul obicei este foarte important în viaţa lor.

Dacă îi oferiţi unei persoane două posibilităţi (una mai bună şi mai costisitoare), aceasta va fi mai uşor de convins să accepte varianta bună, care implică şi mai puţin efort din partea sa.

Pe de altă parte, o simplă interdicţie face lucrul interzis mult mai atractiv.

Deci, e important să-i furnizaţi elevului posibilitatea alegerii, fără a oferi prea multe variante (poate duce la confuzie şi dezinteres). Iluzia alegerii îl va face să-şi dorească să facă unul dintre lucrurile solicitate. Este de preferat ca această alegere  să fie una reală, nu doar un lucru mai puţin ,,rău” decât celălalt.

,,Identificaţi cât mai multe modalităţi de a le oferi elevilor libertatea alegerii şi veţi obţine o creştere a motivaţiei şi implicării acestora! Gândiţi-vă că de fiecare dată când interziceţi un comportament, elevul încearcă sentimentul (de multe ori nemărturisit) de reactanţă psihologică. Identificaţi permanent strategii de a o evita!

 

3 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Parfumul primei zile de şcoală

Din prima mea zi de şcoală nu-mi amintesc nimic. Însă…

Am intrat în curtea şcolii. Nu-i cunoşteam. Cu unii mă mai întâlnisem pe drum, fără să ştiu ai cui sunt. Curtea era plină de copii, profesori, mămici şi tătici. Ba chiar şi bunici. Păi ei cum să-şi amintească altfel?

Mămicile, cu buchete de flori, îşi împingeau odraslele de la spate, să vină cu florile la doamnele învăţătoare sau profesoare. Ghinionul domnilor profesori, că ei nu primesc flori, deşi se mai întâmplă câteodată.

Iese domnul director care cere gruparea copiilor pe clase. Mămicile de la clasa I se grupează, conştiincioase. Ceilalţi cunosc regula şi se aşază singuri, într-un semicerc mare. Învăţătorii şi diriginţii vin, fiecare în faţa clasei sale.

A sosit momentul. Trebuie să facem cunoştinţă. Mă îndrept spre cei mai mici. Mă salută, la îndemnul mămicilor. Un grup de băieţi, cu costume bleumarin, cămăşi roz sau bleu şi papillon. Dar fete nu am? Iată-le, mai în spate. Nu sunt decât două. Nu prea-şi dau ele seama ce caută pe-acolo. Le întreb cum le cheamă şi-mi răspund repede, dornice să mai vorbească ceva. ,,Cavalerii” nu mişcă. Deocamdată le e ruşine sau vor să facă impresie. Dar s-au pus la patru ace, nu glumă. Îmi îndrept rochia.

Apoi, cu toţii, buluc spre mine, cu florile. Nu mai au răbdare. S-au plictisit să le ţină în mână şi, de asemenea, trebuie să-mi arate ce flori frumoase mi-au adus!… Le mulţumesc de parcă n-aş mai fi văzut flori şi le fur câte-o privire aruncată cu sfială spre mine. Îi încolonez frumos şi aşteptăm.

Oficialităţile vor lua cuvântul. Ne prefacem atenţi şi zâmbim, din când în când, la greşelile de exprimare ale domnului poliţist, ale domnului de la primărie, ale domnului…

Gruparea se sparge, pentru a intra în clase. A… vin ceilalţi… cei care au trecut în clasa a V-a. Se aşază în şir indian ca să-mi dea şi ei flori, să vadă ăştia mici că au nişte fraţi… mai şmecheri… Ca de obicei, după ce se termină şirul, primul era din nou în faţa mea, la pupat. A trebuit să-i mai pup o dată. A treia oară i-am luat pe fugă. Hm, păi ce-or să creadă ăştia mici? Gata, la clasă. Să trecem la lucruri serioase.

Prima zi… Toată ziua au stat cuminţi! Aoleo…

În prima pauză, vine unul mai mic la mine, să ceară voie:

–         Vă rugăm, ne lăsaţi să ieşim prin pauză? Putem să jucăm folbal?

Am plecat spre casă cu un buchet mare de flori şi cu zâmbetul pe buze. Ce mă fac eu cu doar două fete?

Povestea a fost continuată de  Carmen şi a început la   Mirela.

Au mai scris: Mirela, Gina, Dictatura justiţiei, Rokssana,

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/,

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html,

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html,

http://educatiapentruviitor.wordpress.com/2011/09/11/clasa-i-prima-zi-de-scoala/

http://ivanuska.wordpress.com/2011/09/11/prima-zi-de-scoala-2/

 

 

http://daurel.wordpress.com/2011/09/11/parfumul-scolii/

Amintiţi-vă şi voi: Alice, Agatha, Androxa, Carla, eumiealmeu, Elena, George, Ioan Usca, Lolita, paporniţa, Psipsina, Schtiel, Shayna.

37 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

59 de principii ale profesorului de succes(2,3,4)

                                                                                                         după Ion-Ovidiu Pânişoară

2. Principiul competenţei cadrului didactic

,,Competenţa cadrului didactic cuprinde un ansamblu de elemente între care intersecţia cunoştinţe de specialitate – cunoştinţe psihopedagogice reprezintă doar vârful aisbergului.

Încercaţi să păstraţi un echilibru între toate aceste elemente pentru a vă menţine un profesor de succes.”

 3. Principiul cunoaşterii pedagogice

În orice activitate, cunoaşterea în profunzime a instrumentelor necesare pentru buna desfăşurare a activităţii este esenţială.

,,Având acces la cunoaşterea pedagogică, profesorul învaţă cum să aleagă – pe loc – cele mai bune soluţii la problemele care apar în activitatea curentă la clasă!”

 4. Principiul autorităţii didactice

Cadrul didactic trebuie să creeze la elevii/studenţii săi o imagine care să cuprindă toţi cei trei indicatori: autoritate, putere, legitimitate.

S-a constatat că perceperea unui statut superior referitor la o persoană creşte probabilitatea ca dorinţele respectivei persoane să fie ascultate şi duse la îndeplinire.

O modalitate de a convinge este ca profesorul să adopte, pentru început, aceeaşi atitudine cu a elevilor (atitudine pe care vrea să o schimbe), apoi să introducă în topicul discuţiei părerea opusă. Astfel, cadrul didactic acumulează suficientă popularitate în ochii elevilor şi aceştia îl vor percepe destul de favorabil pentru a accepta să-i asculte atent contraargumentele.

,,Pentru a conştientiza mai uşor forţa pe care o are pentru elevi perceperea cadrului didactic prin prisma unei imagini de prestigiu, faceţi un exerciţiu de reflecţie:

Dumneavoastră de cine ascultaţi în viaţă?

Pe cine urmaţi în deciziile luate şi pe cine nu?

Pe ce elemente, pe ce aspecte importante vă întemeiaţi alegerea?”

Alice, Agatha, Carla, Carmen, Elena, George, Ioan Usca, Lecturirecenzate, Mirela, Paporniţa cu vorbe, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna

14 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Guardian Angel – M. Eminescu

When my soul awake late last night, did it seem

That I saw my good angel come down as in a dream,

Engirdled with moonlight and silver star gleam,

And hover above me with wings wide outspread.

But you, when he spied, in your snowy white dress,

O child of sweet wonder, and secret caress,

Quite awed and astonished my guardian fled.

Good child, are you demon that just at one glance

Of your eyes through their lashes thrown softly askance

My angel and friend left his long vigilance?

O guardian angel, come back, do not flee

For this girl…! But no, let your long lashes fall,

That your pale lovely features again I recall,

For you… you are he.

Translated by Corneliu M. Popescu

3 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză, Poezie

59 de principii ale profesorului de succes

                                                                                                         după Ion-Ovidiu Pânişoară

1.                  Principiul automotivării

Demotivarea se datorează următorilor factori:

–         motivaţia salarială insuficientă;

–         degradarea climatului şcolar;

–         birocraţia crescândă;

–         schimbările frecvente în sistemul de învăţământ.

Un profesor demotivat este un profesor ineficient şi motivarea acestuia se transpune identic în motivarea elevilor.

Katzenbach identifică cinci categorii de bază care contribuie la existenţa unei cariere satisfăcătoare pentru o persoană:

–         subzistenţa de bază (salariu adecvat, mediu de muncă sigur şi securizant);

–         structură şi control (cunoaşterea cerinţelor de la locul de muncă, înţelegerea lucrurilor şi exercitarea unui control (relativ) asupra propriului viitor;

–         identitate şi scop (constatarea valorii realizărilor personale);

–         apartenenţă (sentimente de aparteneneţă la un grup profesional);

–         oportunitate (existenţa unor oportunităţi privind provocările profesionale, realizarea unor progrese, învăţare şi dezvoltare).

Pe de altă parte, dacă unui cadru didactic nu-i place ceea ce face, întregul proces este prejudiciat, indiferent de ce i se oferă.

Concluzie:

,,Căutaţi în dumneavoastră resursele necesare pentru a desfăşura zilnic o activitate didactică performantă. Dacă nu le găsiţi, poate că este timpul să vă găsiţi vocaţia în altă profesie.”

 

 

Alice, Agatha, Androxa, Carla, Carmen, eumiealmeu, educaţia pentru viitor, Ella, Gabriela Elena, George, Ioan Usca, Lolita, Lucid gândind, Mirela, paporniţa, Psipsina, Rokssana, Saig86, Samsara11, Schtiel, Shayna

10 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Autohipnoza XXVI – final

Autohipnoza XXVI

                                                  după Bernard Raquin

(ultima parte)

Cele trei simţuri (metodă creată de Betty Erickson): pentru situaţii în care sunteţi grăbiţi, vă aflaţi în tren, pasager într-o maşină, într-o sală de aşteptare, dimineaţa pentru a vă pregăti ziua, înaintea unui examen sau a unui moment delicat.

Ţineţi ochii deschişi fără să mişcaţi capul sau corpul, privind fix în faţă. Metoda constă în a număra metodic, astfel:

  • 5 lucruri pe care le vedeţi, 5 lucruri pe care le auziţi, 5 lucruri pe care le simţiţi:
  • 4 lucruri pe care le vedeţi, 4 lucruri pe care le vedeţi, 4 lucruri pe care le simţiţi;
  • 3 din fiecare;
  • 2 din fiecare;
  • 1 din fiecare.

Puteţi repeta de mai multe ori acelaşi lucru sau lucruri diferite. Respectaţi numărul de fiecare dată.

Exemplu:

,,Văd o pată pe mochetă, văd o pată pe mochetă, văd piciorul fotoliului, văd o pată pe mochetă, văd piciorul fotoliului…

Aud un zgomot de motor, aud un zgomot de claxon, aud un zgomot de motor, aud un trosnet, aud un zgomot de motor…

Îmi simt cotul drept, îmi simt spatele, îmi simt cotul drept, îmi simt spatele…” etc.

A incita creierul să numere de cinci ori trei, apoi de patru ori trei ş.a., este un puternic factor hipnotic. Puţin câte puţin, intelectul se decuplează pentru a lăsa loc imensităţii inconştiente.

Variantă: fixarea unui punct (când vreţi să opriţi şirul gândurilor)

Căutaţi în faţă un punct oarecare, o mică formă pe perete sau pe podea ori în faţa dumneavoastră. De asemenea, puteţi închide ochii şi să vă imaginaţi o luminiţă la orizont, pe un cer înnorat.

,,Mă întreb ce se va întâmpla când voi fixa destul de mult timp acest punct din faţa mea… Nu există decât acest punct, vreau să mă umplu de acest punct, să-i văd forma, culoarea, aparenţa, nu există decât acest punct…”

La început gândurile vor continua să vagabondeze; concentraţi-vă toată atenţia asupra acestui punct. Şi amintiţi-vă să vă oferiţi sistematic ceva, de fiecare dată când sunteţi în transă: de exemplu, cereţi inconştientului dumneavoastră să ,,soluţioneze” cât mai bine situaţiile în curs, în cel mai favorabil sens, în acord cu valorile dumneavoastră profunde.

Scara: pentru a vă descoperi comorile ascunse

,,Mai întâi intru în transă aşa cum am învăţat să fac… Inconştientul meu a memorat drumul pe care este suficient să-l memorez din nou… Fac apel la experienţele mele trecute… Acum, mă plimb prin natură şi descopăr o scară… Cobor cele douăsprezece trepte şi, pe măsură ce număr până la doisprezece, adâncesc contactul cu inconştientul meu…

Descopăr o sală imensă cu toate comorile din viaţa mea şi, mai ales, pe cea de care am cel mai mult nevoie acum… şi o strâng la piept şi o ridic la suprafaţă.”

Pentru voi: Alice, Androxa, Carla, George, Rokssana, Schtiel

14 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Am zărit lumină – Marin Sorescu

Am zărit lumină pe pământ,

Şi m-am născut şi eu

Să văd ce mai faceţi.

 Sănătoşi? Voinici?

Cum o mai duceţi cu fericirea?

 Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.

Nu am timp de răspunsuri,

Abia dacă am timp să pun întrebări.

 Dar îmi place aici

E cald, e frumos,

Şi atâta lumină, încât

Creşte iarba.

 Iar fata aceea, iată,

Se uită la mine cu sufletul…

Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

 O cafea neagră voi servi, totuşi,

Din mâna ta.

Îmi place că tu ştii s-o faci

Amară.

alice, androxa, ragnar, rokssana, schtiel, visualw

5 comentarii

Din categoria Poezie

Autohipnoza XXV

Autohipnoza XXV

                                               după Bernard Raquin

Braţele care se iubesc: pentru asocierea diferitelor aspecte ale personalităţii, pentru reglarea unor conflicte interioare.

Mai întâi, cu ochii deschişi, în poziţie aşezat, puneţi cele două braţe pe coapse, cu palma dreaptă în faţa palmei stângi.

Atingeţi starea hipnotică prin metodele învăţate.

Presupuneţi că braţul drept exprimă un anume aspect al d-voastră: nevoia de libertate, de autonomie, de singurătate etc.

Vizualizaţi cu grijă, acordându-vă suficient timp, ceea ce înseamnă pentru d-voastră libertatea (un câmp cu flori, nişte nori, orizontul, oceanul sau altă imagine care vă vine în minte, un anumit obiect sau un personaj).

Braţul stâng va exprima opusul, de exemplu dependenţa, constrângerile…

Vizualizaţi ce înseamnă pentru dumneavoastră dependenţa ( o relaţie amoroasă sau familială, lanţuri, grilaje, un câine sau orice altă imagine sau personaj).

,,Mâinile mele se vor simţi foarte atrase una de cealaltă… Pe măsură ce mâinile mele se apropie, voi aprofunda starea hipnotică… Le simt apropiindu-se, se iubesc din ce în ce mai mult. Şi când ele se vor atinge, voi intra într-o profundă stare hipnotică şi, spiritul meu inconştient va integra aceste diferite aspecte ale mele, pentru ca fiecare să se exprime la momentul potrivit… şi voi fi în mod plăcut surprins(ă) să descopăr răspunsurile pe care le caut şi care sunt deja în mine…”

Cu puţin antrenament, mâinile d-voastră se vor întâlni, palmă lângă palmă, iar conflictele interioare se vor estompa.

Variantă: braţul care zboară.

Aşezat, cu ochii deschişi sau închişi, puneţi palmele pe coapse. Presupuneţi că unul dintre cele două braţe are o dorinţă vie de a se ridica, datorită inducţiilor d-voastră, ca purtat de baloane multicolore. Respectaţi-vă ritmul şi amuzaţi-vă.

,, Mă întreb dacă va fi mai întâi braţul stâng sau cel drept, cel care va avea chef să se ridice… Simt acest braţ din ce în ce mai uşor, ca şi cum ar fi ridicat de baloane umplute cu heliu… Şi vrea neapărat să se ridice de pe fotoliu… se ridică vreo câţiva milimetri… Îl las să se ridice din ce în ce mai mult…”

Braţe iubitoare pentru: alice, androxa, carla, carmen, eumiealmeu, gabriela elena, george valah, lolita, mirela, oana clara, paporniţa, psipsina, rokssana, schtiel.

3 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Parfum de ploaie

Se jucau, acolo, după vârful acela. I-am privit cu indulgenţă, trimiţându-le o bezea. Îmi limpezeau privirea şi gândurile. M-au observat. Au luat-o la fugă spre mine. Voiau să mă sperie. Se învălmăşeau unii în alţii, se mai ciocneau câteodată, îşi aruncau pletele spre înălţimi. Deodată, s-au oprit. Pentru o clipă au reuşit să-şi pună planul în aplicare. M-au speriat. Mi-era teamă să nu-i pândească Gheonoaia cea rea. Mi-era teamă să nu-i spulbere. Însă, în secunda următoare au izbucnit în râs. Şi-au râs… Şi-au râs… picurându-mi pe creştet lacrimi de fericire. Au întins mâinile lor pufoase spre mâinile mele şi m-au mângâiat cu picături fine şi înmiresmate. Adunaseră, în joaca lor, aerul dintre brazi, parfumul florilor din fân, răcoarea izvoarelor ascunse. Fericită, mi-am îndreptat obrazul spre săruturile lor alunecate şi le-am prins într-un buchet de miresme albastre.

S-au îndepărtat chicotind, să-şi ducă mai departe puritatea cristalină şi… umedă.

Au mai scris şi:

http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/parfum-de-ploaie-apres-londee-et-angeliques-sous-la-pluie-poveste-parfumata-intre-bloggeri/

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/09/parfum-de-ploaie-poveste-parfumata.html

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfum-de-ploaie.html

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/02/poveste-parfumata-parfum-de-ploaie-in-vremea-caniculei/

Alice, Carla, Mirela (începutul), Rokssana, Schtiel, Shayna

26 comentarii

Din categoria Imagini, Poveşti parfumate

La iernatec – Marin Sorescu

Oile coborând la iernat

Spre Dunăre au momente când le ţiuie  urechile.

Se opresc pe marginea drumului,

Însemnate cu vopsea roşie pe spinare

Şi rămân aşa gânditoare,

Cu firul de troscot în gură,

Şi simt că se-ntâmplă ceva cu ele.

Sunt munţii care le fug din conştiinţă.

Schimbarea de presiune.

Parc-ar fi fost în avion.

Trec la o altă presiune,

Ochii le fug pe câmpie

Şi le ameţeşte atâta spaţiu

Fără oprelişti.

 

5 comentarii

Din categoria Poezie

Autohipnoza XXIV

Autohipnoza XXIV

                                              după Bernard Raquin

Adevărurile eterne: pentru lărgirea limitelor, obţinerea unor experienţe noi, dezvoltarea îndrăznelii.

Prezentaţi-vă obiectivul ca şi cum ar fi fost deja atins de alţii înaintea d-voastră, sau ca pe un adevăr general valabil pe care se presupune că îl cunoaşte toată lumea.

E bine să folosiţi formulări de genul: ,,niciodată, totdeauna, nimeni, demult, total, absolut, toată lumea, persistenţa învăţămintelor, condiţia umană, eternul, din toate timpurile, capacităţile umane, resursele ascunse, inconştientul colectiv, în cursul istoriei, în timpul evoluţiei, s-a ştiut dintotdeauna, este bine să…”

În timpul inducţiilor v-aţi sugerat că ştiţi deja soluţiile şi învăţămintele şi a fost suficient să le redescoperiţi.

Exemplu:

,,Viaţa a fost întotdeauna o sursă de inspiraţie şi de învăţăminte, nimeni nu poate să mă împiedice să trăiesc experienţe şi să învăţ din acestea lecţiile care îmi convin, nimeni nu va putea spune că nu a învăţat nimic pe pământ. Este bine de ştiut că strămoşii mei îndepărtaţi ştiau deja anumite lucruri pe care eu nu a trebuit să le reinventez, şi de foarte mult timp s-a descoperit că putem evolua atât de des şi de profund cât este necesar…

De aceea este mai uşor astăzi să tind spre cel(cea) care vreau să fiu, mă situez într-o mişcare de înaintare continuă…

Multe lucruri au fost ştiute de mine chiar înainte de a mă naşte, în genele sau în celulele mele, şi acum pot lăsa această capacitate să se exprime… şi evoluţia fiind cheia vieţii, însoţesc această evoluţie în viaţa mea…”

Noi experienţe pentru voi: alice georgiana, alt cer senin, carla, dagatha, eumiealmeu, josephine, lucid gândind, oana clara, paporniţa, rokssana, schtiel,  shayna  

 

 

3 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Jurnal de bord 13

–         Hai, Nic, spune ce ai văzut!

–         Ei, n-am văzut chiar stele verzi, dar am zărit nişte sfere în apropierea lui Sirius. Sfere luminoase, aşa cum spunea echipajul dispărut.

–         Ce credeţi că sunt?

–         Sigur este că nu sunt… obiecte.

–         ???

–         Se pare că sunt entităţi imateriale.

–         Am intrat, deja, în zona crepusculară? glumii eu.

–         Hm. Să vedem cum se poartă cu noi, răspunse Mir.

–         Încă mai sunt în raza de scanare?

–         Da. Nu se feresc.

–         Ce ziceţi, băieţi, ne întoarcem pe linia de unire a stelelor?

–         De ce, nu vrei să mai bei niciodată  nectar de peroide? mă ironiză Nic.

–         Dacă pe voi nu v-a afectat, ne întoarcem. Şi pot să beau şi alt fel de nectar!

–         Am notat. Înapoi.

–         Ridică scutul!

–         Hei, şefa, iar pici în visare?

–         Era cât pe ce. Mă cuprinsese o moleşeală…

–         Ai grijă, spuse Mir de la panoul de control. Nic, fii pregătit.

–         Iată-le! Sunt cinci. Par că se uită la noi. Ne aşteaptă.

–         Cred că cei de pe nava amintită n-au avut un scut aşa bun ca al tău, Nic.

–         Fii sigură de asta. Nu ştii cât m-am străduit, când l-am construit.

–         Te cunosc. Ştiu.

–         Cum vă simţiţi?

–         Deocamdată, normal pentru condiţiile de faţă. Hai să vedem ce-i cu sferele.

–         Emit pe unde joase.

Pe monitor apărură umanoizi cu corpuri luminoase. Probabil se adaptau în funcţie de felul fiinţelor cu care comunicau.

–         Sunt comandantul navetei de explorare Innerspace.

–         Ştim cine sunteţi şi de unde veniţi.

–         Voi cine sunteţi? întrebai.

–         Suntem de pe Sirius. De fapt, vrem să vă avertizăm să nu  mai intraţi între cele două stele. Puteţi muri din cauza emisiilor ce se intensifică pe linie directă. Scutul vostru nu rezistă prea mult la aşa ceva. Dacă mai treceţi o dată, veţi avea probleme.

–         De ce spuneţi asta?

–         Emisiile nu sunt obişnuite pentru voi. Dat fiind faptul că Sirius e o stea locuită, compoziţia sa e diferită de tot ce cunoaşteţi voi. Şi nu vă puteţi proteja prea bine.

–         Ce fel de fiinţe sunteţi voi?

–         Din ce punct de vedere?

–         Al structurii…

–         Intrăm în altă dimensiune.

–         Ce ştiţi de nava care a dispărut?

–         Cei cu multe arme… N-au rezistat. Ne-au atacat. Şi loviturile lor s-au reflectat în propria navă. Ne pare rău.

–         Da. Vom comunica superiorilor noştri. Este posibilă stabilirea unei legături între civilizaţia noastră şi a voastră?

–         Desigur. După cum vedeţi, putem comunica. Mai mult însă, nu. Pentru voi ar fi de ajuns. O să vă contactăm noi, când va fi cazul.

–         Dar de unde ştiţi când?

–         Deja suntem conectaţi la sistemul vostru de gândire.

–         Asta înseamnă că ne puteţi influenţa?

–         Putem s-o facem, dar respectăm legea nonimplicării. Iar în cazul civilizaţiei noastre nu există minciună, ocolire a adevărului sau alte defecte de acest tip.

–         Atunci, o să ne retragem. Rămas bun.

–         Explorări fructuoase!

Innerspace fu înconjurată de raze multicolore şi condusă în afara spaţiului dintre stele. Mir porni sistemele de călătorie subspaţială şi demară. Deodată…

Oare ce s-a întâmplat?

alice georgiana, androxa, carla, dagatha, eclipsa, george valah, josephine, lucid gândind, oana clara, paporniţa, rokssana, schtiel, shayna

9 comentarii

Din categoria Proză

Autohipnoza XXIII

Autohipnoza XXIII

                                              după Bernard Raquin

Reificarea: tehnică folosită cu succes de către Milton Erickson, care reuşea să atenueze durerile unor persoane bolnave; pentru dureri de cap, de stomac, cu sau fără stare hipnotică; poate urma după focalizarea asupra corpului sau disociere.

Vă puteţi reprezenta durerea sub forma unui obiect, foarte detaliat, insistând de mai multe ori. Descrieţi totul extrem de precis, ca şi cum ar trebui construită o hologramă după aceste indicaţii.

Veţi transforma durerea într-un obiect evolutiv, folosind mişcări şi cele cinci simţuri: văz, auz, miros, gust, senzaţii tactile. Vorbiţi lent, devenind un observator a ceea ce se întâmplă în corpul d-voastră.

,,Ce formă are această durere? Ce culoare, mărime, greutate, consistenţă are? Este mată sau strălucitoare; şi dacă ar produce un zgomot, care ar fi acesta; se deplasează mai ales spre stânga, spre dreapta, spre centru, înainte, înapoi, în sus, în jos; şi acum, ce greutate are, cum este, sunetul se schimbă, şi acum ce dimensiune are…”

Apoi fixaţi durerea şi estimaţi din nou greutatea, culoarea, forma, dimensiunea etc.

O treceţi de mai multe ori prin aceleaşi simţuri. Când aţi terminat, începeţi din nou cu văzul, auzul etc.

Miracolul: de fiecare dată când doriţi să dobândiţi o stare de spirit pozitivă.

Pentru a vă focaliza atenţia asupra unui punct precis, puteţi să vă întrebaţi, în stare de transă:

,,Şi dacă ar avea loc un miracol acum, dacă un înger ar veni să mă ajute să-mi regăsesc drumul, mă întreb care ar fi semnul că acest miracol are loc, care ar fi cel mai mic semn pe care l-aş observa în comportamentul meu, în ceea ce simt sau se întâmplă în jurul meu…

Fără îndoială, voi observa schimbări în modul meu de a reacţiona, iar emoţiile mele vor deveni din ce în ce mai congruente. Mâine dimineaţă voi fi foarte atent ca să observ cele mai neînsemnate detalii ale schimbării în curs…”

De cele mai multe ori nu acordăm atenţie schimbărilor noastre. De aceea, obiectivul este de a focaliza atenţia asupra schimbărilor în curs, pentru a ne păstra motivaţia.

Miracole pentru voi: alt cer seninalice georgiana, androxa, carla, dagatha, george valah, rokssana, schtiel

4 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Lacul

http://revistanautilus.ro/povestiri/lacul/

Pentru voi: alice georgiana, androxa, carla, dagatha, ella, george valah, ioan usca, rokssana, samsara, schtiel, shayna, theodor, visualw

3 comentarii

Din categoria Imagini, Proză