Autohipnoza XXI

Autohipnoza XXI

                                               după Bernard Raquin

Jocurile de cuvinte: pentru a ierta şi a cere iertare părinţilor, pentru renunţarea la a-i pedepsi şi a vă pedepsi, pentru a le cere iertare pentru nelinişti şi ingratitudini; pentru a face ca sensurile să derive şi a deschide perspective.

,,În timp ce intru într-un fel de transă, pot remarca câteva picături de transpiraţie care se preling, care îmi amintesc… de ceva transparent ca o picătură, cum cineva sau părinţii mei au pus un geam transparent, şi mă întreb dacă această transparenţă este cheia transformării şi formării mele, în acelaşi timp în care picătura coboară de-a lungul sticlei translucide, şi această picătură devine apa vie a energiei mele de copil şi de adult, o energie care se împrăştie în mine cufundându-mă într-o plăcută stare de transă… pot să-mi amintesc, în timp, timpul părea foarte lung, că eram mic şi puţin câte puţin creşteam… cunoşteam puţin lumea şi puţină lume, pot să-mi amintesc chiar în timpurile ce vor veni.

În acest timp aparenţele se opuneau transparenţei… Nu ştiam să intru în transă ca acum… sau era nevoie de timp, nu atât de mult timp ca acum… sau poate că atunci intram în transă la şcoală şi acasă fără a şti cu adevărat, şi nu mai am nevoie de atât de mult timp pentru a regăsi apa vie a copilăriei, parcă era ieri, atât de departe de această situaţie, şi dacă m-aş fi gândit atunci, acest fapt ar fi alinat o suferinţă de copil, şi, când trăiam cu părinţii mei, nu ştiam că voi fi în acest moment pe cale de a intra în transă gândindu-mă la părinţii mei cu o oarecare transparenţă, şi chiar dacă anumite lucruri dispar, apar alte lucruri, şi par, totuşi, destul de apropiate de un anume timp trăit de părinţii mei acum mult timp.

Lucruri neînţelese şi momente neacceptate au devenit momente nostalgice, şi uneori, chiar am chef să zâmbesc, acolo unde ştiu că ar fi posibil să zâmbesc, gândindu-mă la unele prostii pe care le-am spus sau făcut…

Şi timpurile s-au schimbat mult, chiar dacă multe lucruri au devenit aceleaşi, eu am devenit eu însumi, nu numai copilul părinţilor mei prin transhumanţa copilăriei, şi nu sunt mult mai transparent în ochii mei…

Şi se întâmplă ceva ciudat, mă simt transportat, aproape transfigurat, ceva translucid din mine înaintează către transmutaţie… Când îmi revăd părinţii, cu ochi de adult în corpul copilului care eram odinioară, pot simţi un zâmbet interior care îmi permite să-mi adâncesc starea de transă… mama mea atât de tânără în nişte circumstanţe particulare, privirea tatălui meu, întâlnirea, apropierea, dansul dragostei şi corpurile lor tinere unite pentru ca eu să mă pot naşte, corpurile lor de copii devenite adulte prin grija mamei naturi, unindu-se în mod natural în transa iubirii, copilul din mine ştie că dragostea mă face să mă nasc în transa vieţii ca o şansă încântătoare… întreaga mea fiinţă poate fi încântată că poate cânta viaţa, când văd acest bebeluş care se naşte din transa dragostei dintre un tânăr şi o tânără… întâlnire, apropiere, da, eu mă apropii de mine însumi, ca şi cum transa mea transparentă îmi deschide sufletul părinţilor mei, cei care ar fi putut fi în alte circumstanţe particulare, cei care sunt în adâncul meu pentru a trăi pe suprafaţa pământului, văd cum partea umbrită devine iertare, sacrificiul meu pentru mine, pentru a experimenta minunile vieţii…

Şi cum spiritul meu conştient trăieşte într-un timp decupat în bucăţi alese, în cicluri şi anotimpuri, spiritul meu inconştient trăieşte în acest etern dar, acest prezent etern… şi eu pot deja să fiu, după mult timp, şi, de asemenea, nu după atât de mult timp, pe cale să aduc iertarea din viitor acum pentru a integra forţele trecutului… care este trecut… şi care demult era acest viitor care m-a condus în prezent…iar acest prezent mă conduce spre un alt viitor care nu se aseamănă cu trecutul… şi eu nu pot să mă forţez să integrez această forţă a trecutului care devine o forţă în prezent, eu pot, de asemenea, să o primesc pentru a aprofunda transa de fiecare dată când am nevoie sau am chef… chef…”

Exerciţiu: faceţi o listă de cuvinte care să conţină grupurile de sunete: ,,en, an”, ,,ea, oa” sau ,,re”. Apoi formulaţi o inducţie evocatoare pentru rezolvarea unei anumite preocupări. Puteţi alege orice alte grupuri de sunete.

Exemplu: transă, simultană, distanţă, siguranţă, instantaneu, anumite, persoane, umane etc.; transparenţă, aparenţă, energie, moment, conştient, inconştient, experiment, comportament…

Folosiţi tehnica presărării, pronunţând diferit cuvintele pe care doriţi să le evidenţiaţi, cuvinte evocatoare pentru d-voastră. Urmaţi-vă inspiraţia de moment pentru a vă construi frazele, pentru a obişnui inconştientul să se exprime cu mai multă uşurinţă.

carla, ocultro, rokssana, theodor, schtiel, visualw