O cale a bucuriei
Casian vorbeşte adeseori despre pocăinţă şi despre conştientizarea greşelilor proprii, însă el insistă în egală măsură şi asupra bucuriei călugărilor; aceştia sunt oameni fericiţi, ,,oameni în sărbătoare” şi tot în acest sens ei nu mai sunt din lumea care este ,,împărăţia tristeţii şi a disperării”. Împărăţia lor este ,,Bucurie şi Pace în Sfântul Duh”: ,,Împărăţia lui Dumnezeu, spune Evanghelistul, nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17, 20-21). Or, în noi nu poate exista decât cunoaşterea sau ignorarea adevărului ş iubirea pentru viciu sau virtute; prin aceasta noi oferim domnia asupra inimii noastre, fie diavolului, fie lui Hristos. Apostolul, la rândul său, descrie în felul următor natura acestei domnii: ,,Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură; ea este neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14,17).
Aşadar, dacă Împărăţia lui Dumnezeu este în noi înşine, şi dacă ea constă în dreptate, pace şi bucurie, oricine cultivă aceste virtuţi se află fără nicio îndoială în Împărăţia lui Dumnezeu; şi oricine trăieşte, din contră, în nedreptate, discordie şi tristeţea care produce moartea este supus al împărăţiei diavolului, al infernului, al morţii, căci acestea sunt semnele după care pot fi deosebite cele două împărăţii (Convorbiri).
Atunci când vorbeşte despre ,,linişte statornică şi pace veşnică”, Casian pare a se teme să nu fie considerat un visător, un utopist sau chiar mai rău, să nu fie acuzat de hedonism; de aceea, el precizează că este vorba despre ,,o bucurie şi o pace pe care lumea nu le poate oferi”, acestea nefiind euforizante. Dezvoltând spusele Apostolului, el precizează că este vorba despre bucuria în Duhul Sfânt, care este diferită de acea bucurie despre care s-a spus ,,vai vouă care râdeţi, pentru că voi veţi plânge”. Această bucurie se află dincolo de contrarii şi nu depinde de întâlniri sau de circumstanţe favorabile. Este bucuria Fiinţei; râsul, veselia şi buna dispoziţie naturală nu sunt această ,,bucurie care se revarsă în mijlocul necazurilor”, bucurie ontologică, deschidere a inimii faţă de o altă conştiinţă.
Despre această ,,cu totul altă bucurie”, rod al rugăciiunii neîncetate şi al credinţei în Dumnezeu, Casian ne spune că ,,suntem capabili să o dobândim”, iar prin aceasta el nu face decât să ne reamintească ceea ce ne este promis în Scriptură: ,,Despre adevărul spuselor mele vreau să aveţi şi altă chezăşie decât ceea ce am scris doar eu, şi anume autoritatea cuvântului lui Dumnezeu. Ascultaţi cum înfăţişează El, în rostirea-I luminoasă, natura şi condiţiile lumii ce va veni: ,,Iată, spune El, că voi crea un nou cer şi un nou pământ; cele vechi se vor şterge din amintire, şi nu vor mai trăi în locaşul tainic al inimii; ci voi veţi gusta o bucurie şi o veselie veşnică în ceea ce Eu am să creez”; şi din nou: ,,Va fi bucurie şi veselie, mulţumiri şi cântece de slavă, din lună în lună şi din Sabat în Sabat”; şi încă o dată: ,,Bucuria şi veselia vor fi partea lor, durerea şi gemetele vor pleca”. Dacă doriţi mai multă lumină asupra a ceea ce este viaţa şi cetatea sfinţilor, ascultaţi ce spune vocea Domnului, adresându-se Ierusalimului ceresc: ,,Îţi voi da drept vizită de judecată pacea, şi drept judecători dreptatea. De nedreptate nu se va mai auzi niciodată pe pământ, nici de pustiire şi de ruină la hotarele tale. Mântuirea va fi pe zidurile tale; slava, la porţile tale. Pentru tine, nu va mai fi soare care să strălucească în timpul zilei; luna nu te va mai lumina cu strălucirea ei: ci Domnul îţi va fi lumină veşnică, Dumnezeul tău care va fi slava ta. Soarele tău nu va mai avea apus, iar luna nu va mai descreşte: ci Domnul îţi va fi veşnică lumină, şi se va sfârşi cu zilele tale de doliu” (Convorbiri).
Soarele fără de apus este inima care prin rugăciune s-a statornicit în Iubire şi, după chipul Celui Viu, Drept şi Milostiv, ,,străluceşte asupra celor buni şi asupra celor răi”. Ea cunoaşte acum pacea (isihia – quies) celui care nu mai are nimic altceva de făcut pe acest pământ decât să iubească. Pelerin şi călător în meandrele obscurului, el rămâne în lumină şi ,,mulţi se bucură de lumina sa”.
(Jean-Yves Leloup – Scrieri despre isihasm)
Recomandări: Colţu cu muzică, Filumenista, Florina Lupa, G1b2i3, George, Ioan Usca, Mirela, Robert, Rokssana, Schtiel, Shayna, Ulise al II-lea, Vizualw, Zamfir Pop, Zamfir Turdeanu
innerspacejournal 