Parfumul unei scrisori temporale

Parfumul unei scrisori temporale

Dragul meu prieten,

Nu a trecut prea mult timp de când ai plecat în această călătorie temporală şi déjà mi-e dor să comunic cu tine. O să continui să-ţi povestesc ceea ce începusem în ultima seară, înainte de plecarea ta…

Nu-mi amintesc când i-am simţit prezenţa prima oară. Ştiu doar că eram la vârsta căutărilor, nu ştiam prea bine ce caut, dar voiam cu tot dinadinsul să găsesc ceva. Cred că ai trecut şi tu prin asta; ai avut aceleaşi sentimente de nedefinire, nu ştiai dacă îţi place ceva cu adevărat sau nu, nu ştiai dacă vei mai avea puterea să visezi după trecerea primului eşec, totul era învăluit în culori pastelate şi fără nume, în atmosferă plutea acelaşi curent cu zeci de sensuri şi nu ştiai dacă vei putea parcurge traiectoria pe care ţi-ai ales-o.

Soarele îşi înconjura razele cu coroane de nori, învăluia florile în lumina sa cernită şi eu parc-aş fi stat, dar nu eram sigură că vreau asta, parc-aş fi adunat nişte flori, dar mi-era milă să le rup, aş fi păşit prin iarbă, dar nu voiam s-o strivesc şi îmi doream să zbor, ca să nu ating frumuseţea cu tălpile pantofilor.

Acasă mă înconjuram de cărţi, dar nu ştiam pe care să le aleg, toate mă atrăgeau şi nu ştiam care sunt mai importante.

Astfel, mă întorceam într-o seară din mijlocul naturii, cu gândul să merg în casă şi să mai citesc ceva. Şi i-am simţit prezenţa. Mi-am îndreptat mâna spre o carte nou apărută, cu câteva teorii de filozofie ce nu mai fuseseră abordate de mult timp şi, ca şi cum un gând aparte mi-ar fi trasat direcţia mâinii, am luat un caiet şi apoi un stilou. Am început să scriu şi gândurile erau ale mele, prezenţa sa nu mă influenţa aşa cum este influenţat un hipnotizat. Vrusesem să fac ceva, dar mi s-a indicat o altă acţiune. Mai târziu mi-am dat seama că mă făcea să-mi descopăr aptitudinile reale, era un fel de îndrumător care îţi arată traseul ce trebuie urmat, chiar dacă există ramificaţii.

De atunci i-am simţit prezenţa în fiecare clipă şi încet, încet, mă descopeream pe mine însămi. Aşa am început să scriu. Simţeam cum se apleacă peste umărul meu citindu-mi rândurile şi simţeam chiar ce îi place şi ce nu. Şi dacă ceva nu-i plăcea, reciteam paginile scrise şi le refăceam. Să nu crezi că între noi exista un mod propriu-zis de comunicare. Pur şi simplu mă făcea să înţeleg că urma să fac un anumit lucru. Era, într-un fel, prezenţa imaterială a ,,întâmplării” destinului meu. Nu? Pentru că pot să zic că ,,din întâmplare” am început să scriu, ,,din întâmplare” am învăţat anumite lucruri şi nu altele, ,,din întâmplare” mi-am ales o profesie şi nu alta şi tot ,,din întâmplare” te-am întâlnit pe tine. Şi după această ultimă ,,întâmplare” am devenit, bineînţeles, o fiinţă plină de extaz şi de aceea nu  mi-am dat seama când a plecat. Poate, din prima clipă a întâlnirii mele cu tine?

Am aflat într-o zi, când tu plecasei undeva, într-o călătorie. Am simţit brusc, că sunt singură. Nu-i mai simţeam ,,respiraţia” atât de cunoscută mie. Ţin minte că o zi întreagă m-am tot învârtit de colo până colo neştiind ce să fac. Mă gândeam la tine şi ştiam că numai tu îi poţi înlocui prezenţa.

Atunci şi-a luat rămas bun de la mine.

Lăsasem fereastra deschisă şi vântul începuse să adie cu miros de toamnă. Ceva ca o chemare m-a împins spre fereastră şi, deodată, o frunză mi-a mângâiat obrazul cu prezenţa sa. Am început să plâng, ca atunci când te desparţi de cineva drag, ştiind însă că-l vei regăsi într-un alt mod.

Acolo, în dimensiunea temporală în care ai ajuns, îl vei simţi şi tu. Probabil că vei primi scrisoarea mea când te vei întoarce. Atunci vei ştii…

Aştept cu nerăbdare veşti de la tine. Mi-e dor de prezenţa ta.

                                                                                                Cu mult drag,

                                                                                                  Prietena ta,

L.

Povestea a început la Mirela. Sunteţi invitaţi şi voi: Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, Child again, Colţu cu muzică, Convieţuire, Dallina, Daurel, De vorbă cu viaţa,  G1b2i3, Gabrielle, George, Incertitudini, Ioan Usca, Lolita, Loryloo, Peter, Ragnar, Robert, Rokssana, Schtiel, Shayna, Teo Negură, Vizualw.

Au mai scris:

Mirela  Scrisori parfumate

Pandhoraa:

“Ce emotie suava imprastie amintirile picurate cu grija aici de tine…
M-au emotionat…
Mirosul…mirosul poate fi uneori aura care inconjoara o persoana care inseamna ceva pentru noi…
Corespondenta ta cu fiul scriitorului mi-a amintit de adolescenta mea si de prietenia epistolara pe care am avut-o cu un la fel de adolescent italian…
Gasisem adresa lui in revista pentru copii Topolino…el spunea acolo ca doreste sa-si faca prieteni din intrega lume…asa ca…i-am scris…si in felul asta am inceput o corespondenta care a durat 7 ani…
Iti multumesc ca mi-ai trezit aceasta amintire…
Scrisorile de la el nu erau parfumate, dar hartia era imprimata discret cu imagini cu peisaje sau flori…eram topita dupa acele scrisori care aratau atat de diferit fata de ale noastre…”

Cristian Gheorghe  Parfum de scrisoare

Carmen: Scrisoarea, un parfum uitat?!

Aurora:  “Târziu în noapte, gândul mă poartă înapoi în timp, când cu fiorul ce străbate trupul fecioarei îndrăgostite, alergam înaintea poştaşului să-mi aducă cuvintele magice închise în plicuri albe sigilate… cu mâini tremurânde defsăceam în grabă scrisoarea şi ochii lacomi sorbeau în câteva clipe slovele-petale roşii născute floare din iubire, învăluindu-mă în parfumul dragostei…
O citeam o dată şi încă o dată… şi-o ascundeam cu grijă sub perna mea de fată, să-mi rămână în gând şi în vis. Urma răspunsul cu alte clipe de magie, când fiecare cuvânt ce se aşternea era un strop din inima mea ce bătea nebuneşte. Sărutam în taină fiecare pagină … sigilam plicul şi mâini necunoscute urmau să-mi poarte acea parte din suflet până la făt-frumos. Urmau zile de aşteptare cu emoţie şi nerăbdare.”
Şi acum scriu scrisori. Cu mare drag. Mi se pare mai personal, mai cald, mai … altfel… fiindcă parfumul unei scrisori nu se compară cu nimic!

Daurel:  Comunicarea prin scrisori…

Gabi:   http://g1b2i3.wordpress.com/2012/02/04/scrisoarea/

Teo Negură:                             http://teonegura.wordpress.com/2012/02/04/poveste-parfumata-de-vis-67/

Doru: http://atdoru.wordpress.com/2012/02/04/tacerea-voastra-vorbitoare/

Rokssana: http://rokssana.wordpress.com/2012/02/04/scrisoarea-lui-alexandru-vlahuta-catre-fiica-sa/

Shayna: http://lunapatrata.wordpress.com/2012/02/04/scrisoare-poveste-parfumata/

Lolita: http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2012/02/scrisoarea-un-parfum-veritabil.html

Max Peter: http://romanianstampnews.blogspot.com/2012/02/poveste-parfumata-parfumul-vechilor.html

Carmen Amza: http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2012/02/04/scrisori-parfumate-de-vreme/

Gabriela Elena: http://gabryellehelen.wordpress.com/2012/02/04/scrisorile-si-revendica-parfumul/