Jurnal de bord – 16 (parfum de busuioc)

Din nou în diversitatea colorată a Lunii, printre nave mai mari sau mai mici, mai şterse sau mai impozante. Fiecare cu specificul său planetar, universal sau dimensional.

Am raportat la Bază despre întâlnirea cu sirienii şi am rămas în aşteptare pentru o nouă misiune. Încă mai trebuie testată naveta şi aduse îmbunătăţirile finale. I-am acceptat pe Nic şi Mir ca membri deplini ai echipajului având  calificările necesare. Urmează să mă întâlnesc în curând cu şeful meu direct, pentru a discuta detaliile noii misiuni. Până atunci, câteva zile pe Lună.

Am găsit cu greu două camere la hotelul spaţial de lângă docuri. Mâine o să caut aparatură pentru laboratorul de cercetare al navetei.

Ne-am asigurat naveta, pentru a nu fi furată. Hoţii spaţiali sunt mai ceva ca hackerii. Tehnologii dezvoltate, maturitate a civilizaţiei – mai puţin. În fine, Nic şi Mir sunt inegalabili.

Intru în camera rotundă a hotelului. Are un design simplu, în culori pastelate, potrivite pentru toate tipurile de personalităţi. Nu mă gândesc prea mult la acest aspect. Prietenii mei au găsit camere la un etaj mai jos. Nu am de gând să mai merg cu ei la subselen. O să mă odihnesc.

***

Nu ştiu când am adormit, dar m-am trezit într-o grădină plină cu busuioc. Am crezut că setările de odihnă  ale camerei prevăd acest lucru. Nu e rău. Însă nu e timpul să mă scol. Până la ora pe care mi-am programat-o pentru ieşire mai e destul.

Mă aşez în mijlocul culturii de busuioc. Întotdeauna mi-a plăcut cum miroase. Ingenioasă invenţie pentru camera unui hotel. Te predispune la visare, la meditaţie…

Închisesem ochii când am auzit un foşnet uşor. În faţa mea se aşezase o femeie frumoasă, cu părul lung şi negru. Am privit-o întrebătoare.

–         Nic mi-a spus care e problema ta.

–         Nic te-a trimis?

–         Am venit singură, după descrierea făcută de el.

–         Şi… care e problema mea?

–         Te îngrijorează soarta prietenului dispărut în misiune.

–         Şi cum m-ai putea ajuta?

–         Aş putea să te ajut să-l cauţi. Va trebui să te întorci în timp în ziua când a dispărut şi să încerci să-l însoţeşti. Dar ai nevoie de pregătire înainte de asta.

–         În ce constă pregătirea?

–         Te voi antrena într-o schimbare a stării de conştiinţă.

–         Nu e… interzis?

–         Faci cum crezi! Se ridică să plece. Deci?

–         În scurt timp vom pleca de aici. E nevoie să vii cu noi?

–         Da.

–         Te voi anunţa când suntem gata.

–         Aştept.

Nu ştiu pe unde intrase, dar ieşi cu uşurinţă prin… uşă. Imediat, grădina de busuioc dispăru şi camera redeveni cum fusese mai devreme. Se pare că busuiocul nu făcea parte din  setările admise de hotel pentru camerele de odihnă. Şi dacă femeia aceasta urmează să vină cu noi pe navetă, o să-mi umple spaţiile cu busuioc? Trebuie să discut cu Nic!

Povestea parfumată a început la Mirela, care a propus şi tema de azi.

Au mai scris:

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/12/parfumul-mirodeniilor/
Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/12/10/parfumul-condimentelor-2/
Shayna
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/12/10/tare-ca-fieruliute-ca-piperul/
Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/12/poveste-parfumata-spices-republicare.html

Invitaţi: Alice, Colţu cu muzică, Ioan Usca, Gabrielle, Schtiel, Theodora, Visualw