Parfum de poveste
A fost odată ca niciodată, o poveste. Era o poveste nici veselă, nici tristă, nici prea lungă nici prea scurtă, nici prea frumoasă nici prea urâtă. Numai bună de citit.
Într-o seară, povestea asta a noastră s-a plictisit să mai stea în cartea în care era închisă (căci oricum n-o prea citea nimeni) şi s-a gândit, s-a gândit mult… cum să facă să plece de acolo.
A încercat să strige la copilul care trecea mereu pe lângă ea, sperând că acesta va lua cartea şi o va citi. Dar băieţelul iubea fotbalul şi nu-l interesau poveştile.
Şi-a foit toate paginile când mama băieţelului a trecut pe lângă bibliotecă, dar ea, grăbită, nu a văzut şi nu a auzit nimic.
Tatăl copilului nu prea trecea pe acolo, aşa că nici nu l-a urmărit.
Mai avea o şansă: fetiţa cu părul lung, care poposea adesea lângă bibliotecă şi se zgâia la titlurile cărţilor. Dar nu lua cu ea nicio carte. De ce oare?
După o vreme, o auzi pe mama copiilor discutând cu fetiţa:
– Vrei să citeşti o poveste? Acum cunoşti toate literele, poţi încerca.
– Aş vrea cartea aceea roşie, cu scrisul alb.
– Aceea?
– Da.
Povestea noastră se fâstâci de emoţie când văzu că i se ivise ocazia de a ieşi. Fetiţa luă cartea pe care o dorise demult şi se aşeză la biroul micuţ, ca să citească. Nu ajunse din prima zi la povestea cu pricina. Mai trecu o săptămână până când se întâlniră.
În sfârşit! Când cartea fu deschisă la pagina aşteptată, pe măsură ce copila sorbea pe nerăsuflate cuvintele, în jurul ei se formă un norişor de litere ce pluteau vesele. Acestea n-o mai părăsiră şi oriunde mergea ea, pluteau şi ele.
Acum crescuse şi avea şi ea copii, la rândul său. Literele pluteau în continuare, invizibile, în jurul ei. Şi aşa se gândi… să facă o poveste parfumată, care să plutească peste tot, în toată lumea. Să simtă şi alţii dorinţa de joacă a literelor şi să le poarte, ca pe un parfum drag, în orice împrejurare.
Povestea a început la Mirela.
Au scris:
Mirela Parfumul poveștii parfumate
CARMEN Parfumul povestilor parfumate
Florentina Povestea povestii parfumate
Daurel Parfumul modelelor de viata
Doru Punerea genunchiului in pietre
Vanessa Poveste Parfumată
Sara Parfumul povestii parfumate
Vera http://linkping.wordpress.com/2012/02/26/tangentand-parfumul-povestii-parfumate/
Lolita Povestea povestilor parfumate la multi ani
Dictatura justiției Parfumul povestii parfumate
Pandhoraa Parfumul povestilor parfumate
Aurora Povestea poveştilor parfumate
Zamfir Pop http://zamfirpop.com/blog/2012/02/26/parfum-de-cafea-rememorata/
„..pe măsură ce copila sorbea pe nerăsuflate cuvintele, în jurul ei se formă un norişor de litere ce pluteau vesele. Acestea n-o mai părăsiră şi oriunde mergea ea, pluteau şi ele.”
Doamne, imi imaginez cuvintele ca pe un roi de fluturi cu aripile muiate in parfum de flori inrourate, care plutesc in jurul unui copil bun si frumos! 🙂
Bucuria ca tu faci parte din Clubul Povestea Parfumata e a mea! Si, cu siguranta, a tuturor celor care citesc aceste minunatii. Multumesc, Lili! 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ţi-a plăcut.
Zile frumoase!
ApreciazăApreciază
Te rog sa alegi tu o tema pentru saptamana viitoare. O voi publica eu, si ii voi anunta pe ceilalti participanti. Multumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu pot să deschid pagina blogului tău. Nici direct, nici indirect.
A mai fost tema ,,Parfum de primăvară”?
ApreciazăApreciază
Chiar in acesta formulare nu a fost, asa ca va fi!
Domeniul nostru are de efectuat ceva modificari, asa ca o ora va fi inchis. dupa care se redeschide. Raman tema aceasta si o voi publica imediat. O zi frumoasa! 🙂
ApreciazăApreciază
Să fie!
ApreciazăApreciază
Îmi place alegoria ta!
Se simte sensibilitatea creionului format, frumos, ca o după-amiază caldă și însorită!//
Când am descoperit cât de frumoasă este lumea poveștilor- era cam rupt volumul- Frații Grimm-nu mai lăsam din mână cartea.
Dormeam cu ea sub pernă.
Creștem odată cu poveștile citite, ne hrănim din lumea lor fabuloasă și ne întoarcem mereu la atmosfera ascunsă între pagini..
O zi frumoasă îți doresc!
ApreciazăApreciază
Prima mea carte de poveşti a fost ,,Păpuşa năzdrăvană”, nu mai ştiu de cine scrisă. Cineva mi-a pierdut-o.
Mulţumesc pentru impresii şi urare. Zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Pingback: Parfumul poveștii parfumate « Mirela Pete. Blog
Pingback: Lumea9.ro…o lume in constructie « O viata mai buna!
Multumesc de comentariu si La multi ani cu ocazia aniversarii clubului..
am adus aici un cadou parfumat:
http://lotussarina.blogspot.com/2012/02/la-multi-ani-povestii-parfumate.html
O primavara minunata sa aveti!!
ApreciazăApreciază
La mulţi ani! Şi eu am intrat mai târziu.
Toată lumea să fie o primăvară!
ApreciazăApreciază
Interesanta imaginea cu norisorul de litere; probabil asta se intampla cand copiii invata de timpuriu cititul; eu imi amintesc de cuvinte neintelese in clasele primare; cu unele mai am inca surprize…
E o ciudatenie, ca sa nu zic mister; sunt persoane perfect integrate in societate, agreabile…, insa n-au rabdare sa citeasca…
ApreciazăApreciază
Poate c-ar fi trebuit educată această răbdare… sau poate e vorba de anumite înclinaţii.
Eu nu pricepeam deloc, în clasa I, de ce trebuie să citesc pe silabe. Şi atunci, învăţătoarea mă lăsa în pace.
ApreciazăApreciază
Ce poveste, ce mireasmă plăcută!… V-am sorbit și eu cuvintele pe nerăsuflate… 🙂
Weekend înmiresmat vă doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
Bine ai venit, Sara!
Miresme de primăvară şi pentru tine!
ApreciazăApreciază
Superba povestea ta ca de obicei! Mi-am amintit cu drag si de filmul de animatie The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore propus pentru Oscar! http://youtu.be/Adzywe9xeIU
Cer senin si iubire multa! 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc pentru apreciere. Eşti prea drăguţă.
Cer senin şi iubire să fie!
ApreciazăApreciază
Am zburat puţin şi eu, printre cărţile din filmuleţ!
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Pingback: Tangentând parfumul poveştii parfumate « Link-Ping
Pingback: Parfum de cafea rememorată
Pingback: Pe chibrituri: Capra neagră « Blog de Filumenistă
Pingback: Alt joc cu poze – 26.02.12 « Florina Lupa Curaru
cat de frumos ai scris…o adevarata,suava Poveste Parfumata 🙂
felicitari!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc. Poate ar trebui să mai schimb stilul. 🙂
ApreciazăApreciază
Spunea Ispirescu ca…asa s-au nascut povestile : iarna la gura sobei. Eu asi adauga ca…si multi dintre noi tot cam asa am fost ” saditi”, iarna la gura sobei .Vezi daca stai ca ursul la barlog ? Ai chef de scornit povesti….Am ascultat-o pe Enya si al sau „Fayr tale” crezand ca-i melodia pe care o stiam eu…in alta interpretare . Desii era perfecta pentru povestirea ta{ n-a fost rea de loc te rog sa ma crezi, chiar mi-a placut} nefiind ceea ce asteptam eu…m-am multumit doar sa ascult in timp ce citeam.Un sfat . Pe blogul lui Teo Negura sau al lui calin{ coltu cu muzici} vei gasii adresa „Porcilor abjecti” . Aia au pe acolo un fel de concurs „dotat chiar si cu premii} la care sant asteptati tipi si tipe ca tine, care sa compuna poezie sau proza…sau povestiri asa cum ai facut tu. Cauta si publica si tu ceva la ei. N-are ce sa strice iar daca vei primii si unpremiu { sint sigur de pe acum ca va fi binemeritat} eu voi fi primul care se va bucura , nu de alta dar…ti-am dat ideea!O seara buna in continuare si un inceput de saptamana cat mai linistit….iti doresc si dumitale si …celor dragi.
ApreciazăApreciază
Ştiu de concurs. Nu mă pricep la satire. Şi tocmai ce-am aflat că ceea ce scriu eu nu e decât o visare care nu se îndreaptă către cititor. Aşa că scriu… ca să-mi ocup timpul cu ceva care îmi place.
Eu m-am născut iarna, la vreo săptămână după Elvis.
Mulţumesc pentru urări. Zile frumoase!
ApreciazăApreciază
Frumoasă poveste ! Plină de duioșie și suavă ! Mă bucur că suntem în același club.
ApreciazăApreciază
Şi eu mă bucur. Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru pinguire. Nu scrisesem postarea cu intenţia de a intra în „club”. Mai degrabă, invers!
ApreciazăApreciază
Pentru mine, nu contează. Seară frumoasă.
ApreciazăApreciază
Pingback: Ce-a spus vulpoiul atunci când n-a ajuns la struguri « Mirela Pete. Blog
Pingback: Povestea poveştilor parfumate « Stropi de suflet la vedere
Pingback: Poveste parfumată.Parfumul poveștii parfumate! « my heart to your heart
Pingback: Zefiro torna « Ioan Usca
Pingback: parfumul poveștii parfumate | Rokssana's Blog
Pingback: Vechi scăpărări (260212) | Amintiri din filumenie
Pingback: Parfumul modelelor de viata « Daurel's Blog
Pingback: Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Clipe încremenite (260212) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
ce poveste nabadaioasa..si ce imaginatie ai 🙂
m-am distrat copios si mi-am imaginat fastaceala povestii cand fetita a ales cartea….place,place mult 🙂
ApreciazăApreciază
Gândisem că fetiţa era Mirela.
Îmi pare bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Cred ca daca nu vor sa citeasca povestile, atunci n-ar strica sa le spuna cineva copilasilor povesti in fiecare seara.
Imi place imaginea cu norisorul de litere care pluteste in jurul fetei!
La multi ani, Poveste parfumata!
ApreciazăApreciază
Aşa ar fi cel mai bine şi cel mai frumos…
ApreciazăApreciază
Pingback: Viaţa-n imagini (260212)