59 de principii ale profesorului de succes – şi nu numai – 22

După Ion-Ovidiu Pânişoară

22.

Principiul ascultării active

În cadrul procesului de comunicare, atât prezentarea cât şi comunicarea sunt la fel de importante.

Myers observa că participarea activă, verbalizată în discuţie, produce mai multe schimbări în atitudine decât ascultarea pasivă. Mintea oamenilor nu este o tablă nescrisă în care emiţătorul poate să scrie ce vrea; ceea ce gândesc oamenii în răspunsul pe care îl oferă mesajului este crucial.

Elevul trebuie să înveţe să-şi asculte profesorul, dar şi reciproca este valabilă. Cadrul didactic trebuie să se dovedească un bun ascultător şi, prin aceasta, să motiveze elevul să aibă încredere.

Raymond  S. Ross şi Mark G. Ross au dezvoltat un model de analiză a ascultării, cuprinzând patru paşi:

Pasul nr. 1 – senzaţia

Bariere: diferite tipuri de zgomote; defectele receptorului; oboseala; alte elemente care distrag atenţia, din câmpul senzorial; defectele transmiţătorului.

Pasul nr. 2 – interpretarea (decodificarea)

Bariere ale ascultării:

–         Când cadrului didactic i se pare că ceea ce spune elevul este banal sau superficial;

–         Criticarea elevului; când cadrul didactic are o părere preconcepută referitor la cursant sau la mesajul transmis de acesta;

–         Grăbirea discuţiei, în criză de timp, lipsa de răbdare, graba în a trage o concluzie înainte de expunerea în întregime a problemei;

–         Monopolizarea discuţiei de către cadrul didactic;

–         Falsa ascultare a elevului (gândurile sunt în altă parte).

Pasul 3 – comprehensiunea (înţelegerea) – presupune, pe lângă interpretare, şi o evaluare critică a ceea s-a ascultat.

Pasul nr. 4 – răspunsul

Răspunsul este important în funcţie de motivul pentru care persoana-receptor a efectuat ascultarea (ascultăm ca să înţelegem, ca să reţinem, ca să anlizăm şi să evaluăm conţinutul, ca să dezvoltăm relaţii-empatizare).

Astfel, dascălul trebuie să posede abilităţi de ascultare activă şi consiliere.

Reguli ce trebuie respectate (după Hawthorne):

–         Cadrul didactic trebuie să înveţe şi să asculte;

–         Ascultarea trebuie să se petreacă pe trei paliere: a) ce vrea elevul să spună; b) ce nu vrea să spună elevul; c) ceea ce elevul nu va spune fără sprijin din partea cadrului didactic;

–         Profesorul trebuie să fie atent la sentimentele din spatele cuvintelor, să nu se ,,blocheze” în cuvinte; trebuie să şi accepte sentimentele, nu doar să le recunoască;

–         Elevul trebuie să fie sprijinit să ia deciziile singur;

–         Cadrul didactic trebuie să încerce să înţeleagă persoana din punctul de vedere al acesteia;

–         Profesorul are propriile sentimente pe care nu trebuie să le ascundă şi nici să şi le inhibe; el trebuie să-şi recunoască propriile afecte legate de elev şi să le accepte, încercând să afle calea de legătură cu elevii;

Concluzie:

,,Analizaţi-vă gradul în care sunteţi sau nu un bun ascultător pentru problemele elevilor; dacă le cere elevilor să ştie să asculte şi cadrul didactic ar trebui să dovedească un nivel înalt al abilităţilor de ascultare!

Alice, alt cer senin, Androxa, Carla, Carmen, Elena, George, Ioan Usca, Lolita, Mirela, Oana Clara,Paporniţa, Ragnar, Raul, Rokssana, Schtiel, Scifientland, Scriptorium,  Shayna, Supravieţuitor, Visualw

4 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

4 răspunsuri la „59 de principii ale profesorului de succes – şi nu numai – 22

  1. Pingback: Mood « schtiel

  2. Pingback: Poveste…. « lunapatrata

  3. Pingback: Miercurea fără cuvinte (9) – Miercurile lui octombrie | Ţara vorbelor în vânt

  4. Pingback: miercurea fara cuvinte 23 -libertate « Rokssana's Blog

Lasă un comentariu