Flori de noiembrie – poveste parfumată

Privi în jur. Copacii mai aveau încă frunze, toate colorate și cu miros de umed. Soarele se oglindea pe suprafața rece a apei și îi cunoștea zâmbetul înghețat. De la distanță părea cald și îmbietor în strălucirea sa falsă.

Mai avusese câteva prietene care se stinseseră încet, încet, de parcă razele le-ar fi otrăvit pe rând, dându-le pumnale de gheață în loc de căldura plină de energie a verii.

Fusese o vară lungă – dădea impresia că nu se va mai termina, era bine, dincolo de munte ardea, dar cei de aici nu știau… Aici, florile străluceau, albastrul cerului era mai intens decât oricând, aerul era oxigenat și curat, tot ce era viu difuza lumină și bucurie, parcă s-ar fi aflat cu toții într-o cupolă transparentă.

De la o vreme începuse gerul: mai ușor în primele zile, dimineața și seara. Trebuia să-ți strângi frunzele și să-ți închizi ochii. Ziua se termina mai repede iar noaptea plutea ceva în aer, ceva care te biciuia cu pale de gheață în răstimpuri. Un vuiet straniu strecura fiori de spaimă prin tulpini, ajungând până aproape de rădăcini.

La câțiva metri mai avea un prieten, un trandafir roz, pe care îl vedea de dimineață, de când se trezeau cu toții – care mai rămăseseră. Azi i se păru supărat, foarte supărat… Ce i s-o fi întâmplat? Își ridică una din flori încercând să-i atragă atenția, dar el nici nu mișcă. Așteptă până când prima rază se strecură vizibil către căpșorul lui și înlemni: rămăsese cu un zâmbet strâmb pe față și toate petalele erau acoperite de… gheață. La creșterea temperaturii va cădea singur în țărână… și el.

Se strânse mai tare în sine cu senzația că ce va urma, nu o va ocoli nici pe ea. Dar petalele sale erau vioaie, deși frunzele de la bază începuseră să se îngălbenească. Fiecare noapte îi aducea șfichiuiri înghețate și din ce în ce mai puternice. Știa. Se uită înspre El, soarele, și își luă rămas bun. În noaptea următoare, o brumă mai groasă ca cea dinainte se așternu pe toată grădina…

 

 

Povestea a început la Mirela, unde vă puteți înscrie și tema a fost propusă de Minnie.

 

 

 

29 comentarii

Din categoria Capsule, Poveşti parfumate, Proză

29 de răspunsuri la „Flori de noiembrie – poveste parfumată

  1. Florile de noiembrie, chiar dacă nu au mireasma trandafirului, rezistă la temperaturi care pe el îl îngheață. Așa este și cu unii oameni. modești, fără ”parfum” remarcabil, ei rezistă multor încercări care pe cei prea sensibili și strălucitori îi încovoaie. E o frumoasă parabolă povestea ta… sau, poate fi văzută și astfel !

    Apreciază

  2. Mirela Pete

    Frumoasă povestea florilor de noiembrie și parabola pe care o conține. Totuși, în parcul de lângă noi, trandafirii rezistă până la primul îngheț! Chiar azi am fotografiat o mulțime: galbeni, roz și roșii vișinii, dar și oranj, atât de frumoși de parcă nu le-ar păsa de frig. Sigur că mai mult rezistă crizantemele, dar ele au și înflorit cu…o vară mai târziu!
    Mi-a plăcut mult povestea ta. Seară înmiresmată! 🙂

    Apreciază

  3. Un mic basm al florilor. Cu o structura aparent fragila, dar povatuitor si duios de la prima la ultima litera. La mine in zona, Moldova, numim crizantemele drept dumitrite.Aceeasi senzatie de neclintire e in semetia cu care infrunta brumele si noptile reci. Iar soarele urmatoarei zile le rasplateste truda aratandu-ni-le in toata spelndoarea lor. Iar parumul lor absolut special seamana cu mirosul pamantului reavan de primavara.

    Apreciază

  4. natura nu moare, ia doar o pauza… se odihneste un sezon, pentru o primavara verde, o vara înmiresmatasi-o toamna colorta… Frumoasa poveste, nostalgica si gingasa.

    Apreciază

  5. senibilitatea florilor,suflete cu petale am regasit-o in cuvintele tale…
    frumusetea lor este efemera dar bucuria pe care ne-o aduc dureaza…
    frumoasa povestea ta de noiembrie…

    Apreciază

  6. Lili, ca proaspat cititor al blogului tau sunt foarte impresionat de postarile tale. Denota o sensibilitate deosebita, greu de intalnit in zilele noastre pline de rautate si ipocrizie. Pozele cu flori sunt minunate. Simt o mare durere in suflet stiind ca se vor ofili. Un fapt trist al banalitatii cotidiene.

    Apreciază

    • Și eu sunt impresionată că ești impresionat…Oooo, sensibilitate deosebită, minunăție a florilor, durerea din sufletul tău… Poate… niște flori artificiale, ar rezolva? 😉

      Apreciază

  7. frumoasa poveste minunata muzica….

    Apreciază

  8. toamna…o!ce spectacol fabulos
    cum moare ea, natura, de frumos…
    o uimitoare hora de culori!
    cand “frunzele se transforma in flori”

    frunzele mor frumos, nu se mahnesc
    ca-n iarna friguroasa nu traiesc
    stiu ca in primavara iar vor invia
    prin alta frunza dar din seva sa

    poate ca de la frunze oameni-ar putea-nvata
    sa moara, sa transceada, sa traiasca viata
    copacul da, frunza transforma, rodul creste
    rodul hraneste, frunza moare si copacul dainuieste

    Apreciază

  9. Sorry! Am ajuns tarziu aici! Nu întotdeauna ne iese programul asa cum vrem! Ai scris asa de frumos….. Multumesc!

    Apreciază

  10. ellyweiss

    Foarte frumos scris!
    Noiembrie nu-i o luna frumoasa, ba chiar dimpotriva!
    Dar povestea crizantemei ce privea totul in jur asteptand ca zi de zi sa cada si ea prada vremii urate si gerului, precum un condamnat la moarte asteptandu-si executia….e induiosator de frumoasa. Deosebita.
    O saptamana cat mai buna iti doresc!

    Apreciază

  11. Dragalasele flori! Asa cum ai descris… apusul lor pare trist dar noi stim ca “apun in ele” si in anul urmator de bucura din nou cu petalele lor colorate.
    Imi place “coltul” de gradina. E asa… intim.
    Viata fericita!

    Apreciază

  12. Curajoasa crizantema ta si povestea plina de sensuri! Natura a fost destul de generoasa cu noi pana acum, ce va urma, vom vedea… 🙂
    Un sfarsit de toamna frumos!
    P.S. Multumesc si pentru David Garrett! O alegere minunata!

    Apreciază

  13. Cat de bine se imbina muzica cu textul. Pentru fiecare din noi cred ca a dezlegat o amintire frumoasa, un trecut nostalgic, o idee pentru viitor. Pe mine una m-a facut sa ma gandesc atat la trecut, la prezent cat si la viitor … frumos! Felicitari!

    Apreciază

Lasă un comentariu