La iernatec – Marin Sorescu

Oile coborând la iernat

Spre Dunăre au momente când le ţiuie  urechile.

Se opresc pe marginea drumului,

Însemnate cu vopsea roşie pe spinare

Şi rămân aşa gânditoare,

Cu firul de troscot în gură,

Şi simt că se-ntâmplă ceva cu ele.

Sunt munţii care le fug din conştiinţă.

Schimbarea de presiune.

Parc-ar fi fost în avion.

Trec la o altă presiune,

Ochii le fug pe câmpie

Şi le ameţeşte atâta spaţiu

Fără oprelişti.