If, by Rudyard Kipling

If

 Rudyard Kipling

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don’t deal in lies,
Or, being hated, don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise;

If you can dream – and not make dreams your master;
If you can think – and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to broken,
And stoop and build ‘em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: “Hold on”;

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings – nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run –
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And – which is more – you’ll be a Man my son!

 DACĂ

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea

în jurul tău şi spun că-i vina ta;

de crezi în tine chiar când omenirea

nu crede, dar s-o crezi ar vrea;

dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând

Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept;

dacă privit cu ură, nu te răzbuni urând

şi totuşi nu-ţi pui masca de sfânt sau de-nţelept;

dacă aştepţi, dar nu cu sufletul la gură

şi nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;

de nu răspunzi la ură tot cu ură

dar nici prea bun să pari şi nici prea înţelept;

sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunare

să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;

de poţi visa, dar nu-ţi faci visul astru;

de poţi gândi, dar nu-ţi faci gândul ţel;

de poţi să nu cazi pradă disperării,

succesul şi dezastrul privindu-le la fel;

de rabzi s-auzi cuvântul cândva rostit de tine

răstălmăcit de oameni, murdar şi prefăcut;

de rabzi văzându-ţi idealul distrus şi din nimic

să-l reclădeşti cu ardoarea fierbinte din trecut;

de poţi risca pe-o carte întreaga ta avere

şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,

şi-atunci fără a scoate o vorbă de durere

să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;

de poţi rămâne tu în marea gloată

cu regi, tot tu, dar nu străin de ea;

duşman, om drag, răni să nu te poată

de toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;

de poţi prin clipa cea neiertătoare

să treci şi s-o întreci gonind mereu

dacă ajungi să umpli minutul trecător

cu şaizeci de clipe de veşnicii mereu,

vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor

şi mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

(traducere preluată de pe  http://fymaaa.blogspot.com/2008/11/dac-de-rudyard-kipling.html )