Am mâinile de gheaţă şi te creez fierbinte, ca să-mi fie dor de tine atunci când, dimineţile, mă trezesc fără cântec de păsări.
Te caut printre zâmbete de copii şi te zăresc în fiecare clipă pe feţele lor solare.
Mă afund în lumina ochilor tăi, regăsindu-mă printre flori şi funcţii temporale. Măresc intensitatea iluziei vocii tale, ca să micşorez frecările dominante ale sufletului meu.
innerspacejournal 
Pingback: Paporniţa cu muzichii autohtone (5) | Ţara vorbelor în vânt
Pingback: Parfum…disciplinat! « Mirela Pete. Blog
Pingback: Poveste parfumată. Parfumul sufletului « Mirela Pete. Blog
Pingback: Vortex « schtiel