Dor de ducă

Vă invit la plimbare: Atlantisra, Buceginatura, Carla,  Colţu cu muzică,  George, Ioan Usca, Peter, Shayna,Vizualw

A mai rămas împrăştiată peste piscuri şi-n vale se ascunde speriată.

Se-ntunecă albastrul a ploaie vijelioasă.

Pe ici pe colo, lumina mai învăluie împrejurimile.

Uşor… norii se risipesc peste creastă.

Ssst… linişte!…

Să dirijăm sunetul apei… spre mai departe…

 Limpezime… lumină… miracol…

 

59 de principii ale profesorului de succes (53)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

Principiul bunului model/bunelor practici

Fie că îşi doreşte sau nu acest lucru, cadrul didactic acţionează în faţa elevilor  sub o ipostază de model.

Toate persoanele cu care interacţionăm exercită influenţe permanente asupra modului nostru de a gândi, de a percepe şi de a ne comporta; cursantul îşi petrece o mare parte din timp la şcoală, unde simbolul autorităţii este cadrul didactic, deci, acesta posedă o influenţă potenţială de care, poate, nici nu îşi dă seama.

Pe de altă parte, această influenţă nu este întotdeauna cea intenţionată de către profesor şi de multe ori, elevul preia elemente marginale, nerelevante ori negative din comportamentul cadrului didactic. Psihologii au numit acest fenomen sindromul Stockholm. În psihanaliză este văzut ca fiind un mecanism de apărare, o identificare cu agresorul. S-a observat că unele persoane supuse unor abuzuri şi maltratări ajung, în cele din urmă, să susţină cauza călăilor lor. Această reacţie este explicată astfel: un subiect confruntat cu un pericol exterior, se identifică cu agresorul său în diferite moduri:

–         reluând pe cont propriu agresiunea ca atare;

–         imitând fizic sau moral persoana agresorului;

–         adoptând anumite simboluri de putere care îl caracterizează pe agresor.

Victima, confruntată cu o situaţie extremă (un ostatic, de exemplu) – care îi pune sub semnul întrebării integritatea fizică şi morală, chiar şi viaţa în unele situaţii – nu are o altă posibilitate internă viabilă de a accepta respectiva ameninţare decât prin a o considera justificată. Astfel, victima poate trăi cu teroarea considerând-o necesară şi corectă. Tot astfel, copiii maltrataţi devin agresori la rândul lor când cresc, deoarece au internalizat modelul parental al agresorului.

În toate situaţiile cadrul didactic acţionează ca o persoană model, de aceea este important să-şi gestioneze toate elementele comportamentale, atât pe cele directe, cât şi pe cele indirecte (care pot fi interpretate), pentru a oferi o bună platformă de dezvoltare elevilor săi. Funcţia de model se bazează şi pe un element al dovezii sociale – oamenii tind să respecte acele persoane pe care şi ceilalţi le respectă.

O explicaţie a imitării comportamentului agresiv o poate constitui şi teoria învăţării sociale. Copiii care văd un astfel de comportament îl imită.

Respectul pe care cursantul îl poartă profesorului trebuie susţinut şi de o anumită afecţiune guvernată de spaţiul formal al şcolii. O părere generală bună, sentimente pozitive faţă de o persoană vor influenţa întreaga imagine pe care o avem despre o persoană.

Faceţi-i pe elevi să vă îndrăgească pentru ceea ce sunteţi (cunoştinţe foarte multe, uşurinţă în comunicare, exprimare cu umor, tact pedagogic etc.) şi ei vă vor accepta şi punctele slabe. Îmbunătăţiţi-vă permanent toate acele aspecte care vă fac să fiţi un profesor de succes.

Concluzie:

,,Identificaţi permanent elementele prin care sunteţi un model pozitiv pentru elevii dumneavoastră. Fiţi exigent cu propria persoană şi căutaţi să îmbunătăţiţi acele aspecte mai puţin bune!”

Recomandări: Clipe de Cluj, Colţu cu muzică, Convieţuire, G1b2i3, Gabrielle, Ioan Usca, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Theodora