Arhiva zilnică: 04/01/2012

Dac-aş fi…

Dacă aş fi o floare… m-aş îmbrăca în cel mai frumos parfum şi m-aş împrăştia în petale bleu, în zare.

Dacă aş fi o parte a zilei… aş aduce o lumină blândă în privirile tuturor.

Dacă aş fi un anotimp…aş umple inimile cu senin, cu nori albi, cu ploi pline de prospeţime şi brize de iubire.

Dacă aş fi o culoare… aş pava străzile cu veselie.

Dacă aş fi un fruct… aş hrăni înfometaţii de cunoaştere.

Dacă aş fi ceva dulce… aş îndulci feţele mohorâţilor.

Dacă aş fi o carte… m-aş deschide la fiecare pagină, oferind inspiraţie.

Dacă aş fi un cântec… aş umple toate dimensiunile cu armonii alese.

Dacă aş fi un film… m-aş proiecta în memoria vizuală cu întreg Pământul.

Dacă aş fi o jucărie…aş înveseli inimile copiilor trişti.

Dacă aş fi o formă… m-aş organiza în alei de parcuri verzi.

Dacă aş fi un număr… aş fi infinitul zâmbetelor.

Dacă aş fi un oraş… aş adăposti toţi oamenii buni.

Dacă aş fi un gust… aş aroma vorbele răutăcioşilor.

Dacă aş fi o stare de a fi… aş fi.

Dacă aş fi un sentiment… aş topi inimile îngheţate şi aş transforma pietrele în mărgăritare.

Dacă aş fi o vârstă… m-aş împărţi la infinit.

Dacă aş fi o artă… aş fi un joc telepatic.

Dacă aş fi un citat… m-aş infiltra cu înţelepciune în sentimente.

Am preluat de la:

Colţu cu muzică http://coltulcumuzica.wordpress.com/2012/01/04/2317/

C.L.M. http://crazy-in-loveee.blogspot.com/p/leapsa-time.html

Denisa http://devorbacuviata.blogspot.com/2012/01/stiu-ca-poate-unii-asteptati-povestea.html#comment-form

Iuliana http://tadotakii.blogspot.com/2012/01/leapsa-la-laws-blog.html

Reclame

14 comentarii

Din categoria Capsule, Poezie

59 de principii ale profesorului de succes (50)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

Principiul disonanţei cognitive

Conform concluziilor ce aparţin lui Festinger şi Carlsmith, premierea elevilor pentru realizarea unui comportament rutinier, nu-i va face neapărat pe aceştia să-l considere şi atractiv, deşi o recompensă consistentă îi poate face să se autoconvingă că s-au implicat într-un demers atractiv. O recompensă nesatisfăcătoare nu justifică ,,minciuna” şi cei puşi în această situaţie se află într-o disonanţă cognitivă – un fenomen ce apare atunci când oamenii se confruntă cu elemente cognitive aflate în contradicţie.

Festinger, Riecken şi Schacter au încercat să surprindă modul în care convingerile influenţează motivaţiile umane, infiltrându-se într-un cult religios, ca membri ai acestuia. Participanţii credeau cu convingere că lumea va dispărea la o anumită dată, astfel încât şi-au vândut lucrurile şi s-au adunat într-un loc în afara oraşului pentru a-şi petrece noaptea dinaintea zilei respective în rugăciune. Aşteptările acestora nu s-au împlinit, iar cercetătorii au purtat discuţii cu membrii grupului pentru a vedea cum au evoluat convingerile acestora pe tema dată. Astfel, convingerea că lumea trebuia să dispară nu se modificase, în schimb disonanţa cognitivă (apărută din faptul că lumea nu dispăruse în ziua respectivă, aşa cum crezuseră) a fost redusă prin apariţia unei noi convingeri – aceea că rugăciunile lor au anulat producerea inevitabilului şi au salvat lumea.

În şcoală, profesorul poate folosi acest fenomen în avantajul său cerându-le elevilor favoruri, care duc la crearea unei imagini mai bune a lui în ochii elevilor. Judecata spre care sunt împinşi cursanţii este de tipul: ,,Dacă l-am ajutat pe profesor, trebuie să  o fi făcut deoarece, într-un fel, ne place de el.” Este o formă de automanipulare care se declanşează la elevi, gândită în scopuri pozitive.

Jecker şi Landy au organizat un concurs la care participanţii au câştigat nişte bani de la experimentatori. Apoi, s-au împărţit concurenţii în două grupuri: unuia dintre grupuri i s-au cerut banii înapoi, deoarece, spuneau organizatorii, ei îşi folosiseră propriile fonduri pentru experiment şi rămăseseră cu foarte puţini. Celuilalt grup nu i s-a cerut nimic. Cercetătorii au fost apreciaţi mai bine de primul grup, pentru că aceşti participanţi au căutat argumente pentru care au făcut această ,,favoare” şi au sfârşit prin a-şi îmbunătăţi părerea despre organizatori.

Oamenii sunt motivaţi să evite situaţiile în care ar putea descoperi fapte sau idei contrare punctelor lor de vedere.

De exemplu, oferirea notei 10 unui elev care doar şi-a făcut tema, nu va crea o motivaţie efectivă pentru acesta, deoarece nu a fost folosită disonanţa cognitivă.

Concluzie:

,,Folosiţi în activitatea dumneavoastră disonanţa cognitivă pentru a vă motiva elevii!

 

Recomandări: Alice, Alt cer senin, Atlantisra, Agatha, Carla, Child again, Deepiny, Despre sufletul meu, Dictatura justiţiei, Diverse diversificate, Educaţia pentru viitor, Incertitudini, Ioan Usca, Mundi Sense, Ştiri scurte

 

Scrie un comentariu

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Paradoxuri – 22

Honoré de Balzac (1799-1850)

  1. Mila înalţă tot atâtea mediocrităţi pe cât de mulţi mari artişti înjoseşte invidia.
  2. Cu cât un beneficiu este mai ilegal, cu atât omul ţine mai mult la el.
  3. Mai mult decât se pare, logica domneşte asupra desfăşurării lucrurilor pe acest pământ; este ca o femeie la care, după multe infidelităţi, te întorci totdeauna.
  4. Morala are şi ea pâraiele ei murdare, din care oamenii dezonoraţi încearcă să împroaşte asupra fiinţelor nobile noroiul în care ei înşişi se îneacă.
  5. Munca puţină dă mult amor propriu, în timp ce multă muncă trezeşte o neţărmurită modestie.
  6. Literatura şi politica sunt astăzi pentru femei ceea ce odinioară era cucernicia: ultimul azil al pretenţiilor lor.
  7. Istoricii sunt nişte mincinoşi privilegiaţi care îşi împrumută pana credinţelor populare, întocmai cum mai toate ziarele de astăzi nu exprimă decât opiniile cititorilor lor.
  8. Cu vremea, o profesiune ajunge ca şi o căsnicie, încetăm de a mai observa altceva decât neajunsurile ei.
  9. Proştii culeg mai multe foloase de pe urma slăbiciunii lor decât izbutesc oamenii de spirit să dobândească prin forţa lor. Ştiţi de ce? Fiecare se crede superior, protejând un imbecil, dar e supărat de a nu fi decât egalul unui om de geniu.
  10. Răutatea, îmbinată cu interesul personal, echivalează cu mult spirit.
  11. Respectul este o barieră care ocroteşte în mod egal pe cel mare şi pe cel mic; fiecare de partea lui se poate privi în faţă.
  12. Cine se subestimează nu e în stare să trăiască singur.
  13. Oare izvorul este mai graţios decât fluviul, dorinţa mai fermecătoare decât desfătarea împlinirii, şi ceea ce nădăjduim, mai atrăgător decât tot ce posedăm?
  14. La fel ca şi răul, şi sublimul e contagios.
  15. Intriga este superioară talentului; ea face din nimic ceva, pe când, în mai toate împrejurările, imensele resurse ale talentului slujesc doar să-i aline nenorocirea.
  16. Nimic nu ne ajută mai bine să trăim decât certitudinea de a face fericirea altuia prin moartea noastră.
  17. Viciul… poate este şi dorinţa de a şti totul.
  18. Poate că virtutea nu este decât politeţea sufletului.
  19. Trăsăturile noastre ridicole sunt, în mare parte, provocate de un sentiment frumos, de virtuţi sau de însuşiri duse la extrem.
  20. Virtuţii i se reproşează sever defectele sale, în timp ce ne arătăm plini de indulgenţă faţă de calităţile viciului.

Recomandări: Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabrielle, Ioan Usca, Mirela Pete, Peter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Theodora, Vizualw

5 comentarii

Din categoria Citate celebre