Calea pelerinului – 8 – despre rugăciune

Calea pelerinului – 8

Pe lângă experienţa iubirii în umilinţă, experienţa Transfigurării reprezintă una dintre caracteristicile fundamentale ale vieţii isihaste; la Muntele Athos, după exemplul lui Grigorie Palamas, se insistă foarte mult asupra realismului acestei experienţe care constituie chezăşia învierii noastre, a participării noastre la lumina necreată. Nikos Kazantzakis observă că tendinţa noastră este de  ,,a-L umaniza pe Dumnezeu, când ar trebui de fapt să îndumnezeim omul” – în totalitatea lui. Un exemplu luat din istoria artei ne poate ajuta să înţelegem ce poate însemna ,,pierderea teologiei energiilor divine în lumea occidentală”. Corpul lui Hristos şi cele ale sfinţilor erau reprezentate odinioară în nimb, erau complet aureolate de lumină, apoi această lumină s-a transformat în aureolă numai în jurul feţei, ajungând în cele din urmă la dimensiunea unui mic disc sau inel deasupra capului lui Hristos şi al sfinţilor, ca şi cum graţia s-ar fi retras din corpul omului, ne mai manifestându-se în el, ci plutind ca o mică nebuloasă deasupra capului său.

Pelerinul vede lumea transfigurată, ceea ce înseamnă că lui i se revelează ,,flacăra lucrurilor”; lumea nu s-a schimbat, ci ochii lui s-au deschis prin rugăciune şi au devenit capabili să vadă ,,slava lui YHWH” în corpul lumii.

(…) Necreatul este prezent în creat, Dumnezeu cel inaccesibil este prezent în lume prin intermediul energiilor sale. Noi am pierdut viziunea ,,corpului energetic” al Pământului, nu-i mai vedem decât corpul material. Prin vibraţia inimii sale trezite datorită invocaţiei, pelerinul are din nou acces la această viziune, identică cu cea a lui Moise pe când privea Rugul aprins – ,,A văzut flacăra în rug”, şi în flacără vocea lui Dumnezeu care i-a spus ,,Eu sunt”. Rugul, flacăra, ,,Eu sunt”, iată sinteza experienţei naturii, a energiei şi a esenţei transcendente manifestării sale. Aceasta este şi experienţa ucenicilor din ziua Schimbării la faţă; liturghia bizantină ne spune că ochii lor au devenit capabili să-L vadă ,,Aşa cum Este”: în corpul Său fizic, în corpul Său de lumină, în relaţia Sa cu Fiinţa care afirmă ,,Acesta este Fiul Meu”, ceea ce în limbaj metafizic poate fi tradus astfel: iată manifestarea Mea, energia Mea. Apostolii contemplă atunci ,,văzutul din Nevăzut”, ei aud ,,Numele Celui fără de nume”, ei Îl ating sau sunt atinşi de ,,Cel ce şade într-o lumină de nepătruns”. La rândul său, şi pelerinul rus pătrunde în această experienţă a trnasfigurării, care este scopul vieţii isihaste. În sfârşit, el este fericit că ceva din fericirea sa ajunge până la noi: ,, Această fericire nu ilumina numai interiorul sufletului meu, ci şi lumea exterioară mi se părea minunată, totul mă chema să-L iubesc şi să-L slăvesc pe Dumnezeu; oamenii, copacii, plantele, animalele, totul îmi era familiar, şi pretutindeni aflam icoana Numelui lui Iisus Hristos. Uneori mă simţeam atât de uşor, încât credeam că nu mai am corp şi că plutesc uşor prin văzduh; uneori pătrundeam complet în sinea mea, îmi vedeam limpede interiorul şi admiram minunata zidire a trupului omenesc.”

Ne aflăm aici în prezenţa unei spiritualităţi care nu mai este descarnată şi a cărei problemă nu este ,,cum să ieşim din această lume grosieră şi din acest trup al putreziciunii?”, ci ,,cum să lăsăm să se pogoare limbile de foc ale Cincizecimii în toate elementele universului nostru trecător, cum să grăbim Transfigurarea lumii?”

Rugăciunea inimii cheamă asupra tuturor cele două mari ,,Energii” sau manifestări ale Tatălui Unic. ,,Vino, Doamne Iisuse!”, ,,Trimite Duhul Tău, să înnoieşti pământul!”

Calea pelerinului nu se opune preocupărilor sociale şi dorinţei de dreptate a omului contemporan, ea nu face decât să reamintească faptul că o schimbare a societăţii fără o schimbare a inimii omului este, mai devreme sau mai târziu, sortită eşecului, iar inima omului nu se poate schimba decât dacă el se simte măcar o dată iubit, iubit infinit, şi dacă acceptă această Iubire care îl poate elibera de vanitatea sa şi de dorinţa ei de putere, pentru că şi-a găsit acum contrapartea de lumină. Rază de energie rătăcită în materie, el se ştie legat împreună cu toţi ceilalţi de ,,Unicul soare”. Trebuie atunci să mergi, să rămâi un pelerin, ,,să aduci în bezna nopţii geana Zilei”…

(Scrieri despre isihasm – Jean-Yves Leloup)

Colţu cu muzică, G1b2i3, George, Ioan Usca, Peter, Ragnar, Robert, Rokssana, Schtiel, Shayna, Theodora.