Se jucau, acolo, după vârful acela. I-am privit cu indulgenţă, trimiţându-le o
bezea. Îmi limpezeau privirea şi gândurile. M-au observat. Au luat-o la fugă spre mine. Voiau să mă sperie. Se învălmăşeau unii în alţii, se mai ciocneau câteodată, îşi aruncau pletele spre înălţimi. Deodată, s-au oprit. Pentru o clipă au reuşit să-şi pună planul în aplicare. M-au speriat. Mi-era teamă să nu-i pândească Gheonoaia cea rea. Mi-era teamă să nu-i spulbere. Însă, în secunda următoare au izbucnit în râs. Şi-au râs… Şi-au râs… picurându-mi pe creştet lacrimi de fericire. Au întins mâinile lor pufoase spre mâinile mele şi m-au mângâiat cu picături fine şi înmiresmate. Adunaseră, în joaca lor, aerul dintre brazi, parfumul florilor din fân, răcoarea izvoarelor ascunse. Fericită, mi-am îndreptat obrazul spre săruturile lor alunecate şi le-am prins într-un buchet de miresme albastre.
S-au îndepărtat chicotind, să-şi ducă mai departe puritatea cristalină şi… umedă.
Au mai scris şi:
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/09/parfum-de-ploaie-poveste-parfumata.html
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfum-de-ploaie.html
innerspacejournal 
Ploaia ta e vesela si imi place asta, acum chicotesc pe aici impreuna cu norii nazdravani. 🙂
ApreciazăApreciază
Aha, mi-ai furat norii!
ApreciazăApreciază
Nu,nu…au venit singuri, au simtit ca imi place ploaia. 😉
ApreciazăApreciază
Fie, îţi las şi ţie vreo doi.
ApreciazăApreciază
Pingback: duzina de cuvinte 2 – a bate campii cu gratie | Rokssana's Blog
Pingback: Mâini « Gabriela Elena
Pingback: parfum de ploaie | Rokssana's Blog
asta-i povestea norilor poznasi 🙂 frumoasa si jucausa poveste…datatoare de buna dispozitie 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur că-i aşa. Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
e minunat sa cunosti limba picaturilor de ploaie, e fantastic sa fii primit în jocul lor :)) E frumos sa mai putem sa fim copii!
Ma bucur ca te-am descoperit! 😉
Un weekend minunat!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru toate, la fel de frumos.
ApreciazăApreciază
O poveste aerisita, parca anume scrisa pentru weekendul pe care avem norocul sa-l petrecem cu prietenii, la aer curat. Si chiar daca nu ploua, eu simt aroma jucausa a ploii tale…..”Fericită, mi-am îndreptat obrazul spre săruturile lor alunecate şi le-am prins într-un buchet de miresme albastre.”!
Foarte frumos! O zi minunata, Liliana! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru vizită şi pentru toate celelalte.
Şi scrierile voastre, ale tuturor, sunt demne de a fi citite.
Zile senine!
ApreciazăApreciază
Pingback: Melomania (6) « Alice Georgiana
Foarte frumoasa povestea ta! Joaca este bine venita la orice varsta, mai ales ca sufletul e mereu tanar…:)
Te invit si la mine sa citesti…
Cer senin si iubire multa!
ApreciazăApreciază
Bine ai venit. Am fost pe la tine şi am citit: frumos şi acolo. Mulţumesc pentru urare. Îţi doresc acelaşi lucru.
ApreciazăApreciază
Pingback: Viata e frumoasa… « lunapatrata
Pingback: life in pictures 3 -Nothing | Rokssana's Blog
Pingback: duminica cu muzici asortate | Ţara vorbelor în vânt
Pingback: Life in pictures « Alice Georgiana
O poveste al carei parfum ne binedispune pe toti!
ApreciazăApreciază
Chiar şi pe pisicuţa din imagine? Cred că ea ar fugi de nori şi s-ar ascunde sub puloverul stăpânei.
ApreciazăApreciază
Pingback: Miercurea cu crochiuri de modă, semnate Enya Pete « Mirela Pete. Blog
Pingback: Parfumul primei zile de şcoală. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog
Pingback: iPuntea « • Gabriela Elena •
Pingback: Parfum de ploaie. Après l’Ondée et Angéliques Sous la Pluie « Mirela Pete. Blog