Boabe de cafea
Nu aveam nicio idee.
Pagina albă mă inspira întotdeauna. Îmi alegeam stilourile după felul cum alunecau peniţele pe hârtie. Uneori, pileam peniţa cu o pilă mică, de unghii, ca s-o fac mai netedă. Când luam stiloul între degete, împreună dansau pe coală ca într-un spectacol de balet.
Dar acum, nimic. Am schimbat vreo câteva stilouri, unele cu peniţă mai groasă, altele cu vârful mai ascuţit… Nimic. Nu puteam să scriu nici măcar că nu am nicio idee.
M-am gândit să scriu un cuvânt oarecare, căci, de multe ori, de la acesta pornea o adevărată aventură. Dar, care? Ce cuvânt să aleg? Nu mă puteam hotărî. Hm, se putea usca cerneala din stilou dacă nu aşterneam ceva, acolo… Am desenat nişte linii curbe, frumos, în colţul din dreapta al paginii. M-am dus şi la colţul din stânga. Acolo am făcut câteva linii scurte, drepte, care tăiau colţul. M-am îndreptat spre mijlocul foii, în partea de sus. Am desenat un triunghi care părea un vârf de săgeată. Trebuia continuat. L-am transformat într-o piramidă cu baza dreptunghi şi vârful înspre stânga. Încă ceva: baza am legat-o de un paralelipiped. Ar putea deveni o navă spaţială…
M-am ridicat şi m-am dus la bucătărie. Poate furam vreo idee de acolo… Şi a venit: o aromă deosebită, de cafea prăjită, aflată într-o pungă de hârtie. Am luat un bob şi am început să-l ronţăi. Pe fereastră vedeam cum se înalţă nave de tot felul, dintr-un oraş spaţial suspendat. Lângă acesta, o navă-bază, foarte mare, staţiona monitorizând plecările şi venirile. Oraşul era alcătuit din clădiri colorate pe categorii de corpuri geometrice. Erau sfere albe, piramide galbene, cilindri bleu şi altele, grupate în locuri distincte. Nicio navetă nu pătrundea în oraş. Nişte cabluri vizibile încercuiau oraşul într-o reţea verde. Nu ştiu ce rol aveau.
Continuam să molfăi bobul de cafea. Ce o fi cu clădirile alea? Dacă intru mai adânc, observ cum fiinţele de acolo sunt şi ele împărţite pe categorii: în sfere stăteau un fel de preoţi, în piramide era conducerea oraşului iar în cilindri – populaţia majoritară. Mai erau şi altele…
Nu puteam să văd cum se intra sau cum se ieşea din oraş. Niciun indiciu despre asta. Începuse să mă roadă curiozitatea. Oraşul nu avea legături cu exteriorul? Dar ce căuta nava-bază în apropierea lui? Era o bază venită din altă parte? Trebuia să cercetez…
Am mai luat un bob şi m-am întors la birou.
Începuse aventura.
Toate aventurile au început la Mirela, care le-a transmis mai departe.
Au mai scris:
Mirela: Parfumul cafelei și un drag La mulți ani
Shayna Luna Pătrată: La o cafea…
CARMEN : Parfum de cafea
Rokssana : Aroma de cafea
Călin: Muzici cu parfum de cafea
Lili: Boabe de cafea (poveste parfumată)
Karmapolice: Parfumul cafelei
Teo Negura : Un viciu rar
Max Peter: Poveste parfumată – Aroma ceştii de cafea
Doru: Despre cafea şi acromatisme
Gabriela Elena: http://gabryellehelen.wordpress.com/2012/01/21/imoralitate-cu-aroma-de-cafea/
Ciprian Pardău: http://pardau.blogspot.com/2012/01/parfumul-unei-cafele-de-dimineata.html
Gabi: http://g1b2i3.wordpress.com/2012/01/21/poveste-parfumata-cafea-cu-sare/
Colţu cu muzică: http://coltulcumuzica.wordpress.com/2012/01/21/muzici-cu-parfum-de-cafea/
Lolita: http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2012/01/pefruntea-frunzei-se-naste-ziua-cu-gust.html
Invitaţi: Androxa, Carmen, Colţu cu muzică, Daurel, G1b2i3, Gabrielle, Ioan Usca, Lolita, Peter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Theodora, Vizualw
Pingback: aroma de cafea « Rokssana's Blog
pai,asta cere continuare 🙂
ApreciazăApreciază
Nasol cu inspiraţia asta.
ApreciazăApreciază
nu imi fac griji..stiu ca ai inspiratie…
ApreciazăApreciază
De fapt, începutul e greu, întotdeauna.
ApreciazăApreciază
Pingback: colţul european – 9 « Colţu' cu muzică
Pingback: 6 – Archibald « O lume in imagini
Pingback: Born to die « schtiel
Rokssana are dreptate, s-a terminat prea brusc parcă… 🙂
ApreciazăApreciază
Poate mă mai inspiră vreun bob de cafea.
ApreciazăApreciază
Pingback: La o cafea… « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…
🙂 cafeaua este o adevarata sursa de inspiratie… Draguta relatare!
(http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2012/01/parfum-de-cafea.html)
ApreciazăApreciază
Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Pingback: muzici cu parfum de cafea « Colţu' cu muzică
Astazi e miros de cafea puternic prin blogosfera, si e tare bine!
ApreciazăApreciază
Da, mirosul îmi place şi mie foarte mult.
ApreciazăApreciază
Pingback: Parfumul cafelei și un drag La mulți ani « Mirela Pete. Blog
Lili, originalitatea ta își spune și de data aceasta, cuvântul! Cafeaua e o sursă de inspirație, se simte….Da, bobul acela, ca și al doilea, cer un al treilea…așa că, gata, nu mai scapi! Mă bucur să citesc întotdeauna povesea ta parfumată și mulțumesc că participi. Să ai o zi minunată! 😉
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, asemenea. La mine chiar e frumos, nu mai ninge, deşi ne dorim cu toţii asta.
ApreciazăApreciază
„Pagina alba ma inspira intodeauna!!” mi-a placut enorm aceasta afirmatie! Felicitari si pentru randurile superbe lasate sa curga mai sus! Ciprian
ApreciazăApreciază
În adolescenţă chiar trăiam această stare. Acum nici nu mai ştiu să scriu pe hârtie! Mulţumesc de vizită.
ApreciazăApreciază
Pingback: GODS……. :-) « androxa
Pingback: Imoralitate cu aromă de cafea « • Gabriela Elena •
Deci totul incepe de la doua boabe de cafea! 😆
Si alegerea cafelei, devine o adevarata aventura! 😉
Mi-a placut!
ApreciazăApreciază
Eu aleg ceaiuri, mai nou. Aici chiar e de ales!
ApreciazăApreciază
Ca de obicei o poveste cu arome deosebite! Multumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Plăcerea e a mea!
ApreciazăApreciază
wow ce interesant scrii, imi place f mult blogul tau
ApreciazăApreciază
Merci!
ApreciazăApreciază
Pingback: Poveste parfumată.Cafea cu sare « my heart to your heart
Pingback: Iarna vrajbei noastre « Ioan Usca
Pingback: 7- Jet d’Eau « O lume in imagini
Pingback: Creduli, si totusi neincrezatori « Teo Negură
Pingback: Memories of old days « schtiel
Pingback: Paul Cézanne, maestrul nostru, al tuturor « Mirela Pete. Blog
Pingback: Ce spun ei, ce spunem noi « • Gabriela Elena •
Pingback: colţul cu classic rock – 10 « Colţu' cu muzică
Pingback: Parfumul unei cafele de dimineață « Ciprian Pardău