Boabe de cafea (poveste parfumată)

Boabe de cafea

Nu aveam nicio idee.

Pagina albă mă inspira întotdeauna. Îmi alegeam stilourile după felul cum alunecau peniţele pe hârtie. Uneori, pileam peniţa cu o pilă mică, de unghii, ca s-o fac mai netedă. Când luam stiloul între degete, împreună dansau pe coală ca într-un spectacol de balet.

Dar acum, nimic. Am schimbat vreo câteva stilouri, unele cu peniţă mai groasă, altele cu vârful mai ascuţit… Nimic. Nu puteam să scriu nici măcar că nu am nicio idee.

M-am gândit să scriu un cuvânt oarecare, căci, de multe ori, de la acesta pornea o adevărată aventură. Dar, care? Ce cuvânt să aleg? Nu mă puteam hotărî. Hm, se putea usca cerneala din stilou dacă nu aşterneam ceva, acolo… Am desenat nişte linii curbe, frumos, în colţul din dreapta al paginii. M-am dus şi la colţul din stânga. Acolo am făcut câteva linii scurte, drepte, care tăiau colţul. M-am îndreptat spre mijlocul foii, în partea de sus. Am desenat un triunghi care părea un vârf de săgeată. Trebuia continuat. L-am transformat într-o piramidă cu baza dreptunghi şi vârful înspre stânga. Încă ceva: baza am legat-o de un paralelipiped. Ar putea deveni o navă spaţială…

M-am ridicat şi m-am dus la bucătărie. Poate furam vreo idee de acolo… Şi a venit: o aromă deosebită, de cafea prăjită, aflată într-o pungă de hârtie. Am luat un bob şi am început să-l ronţăi. Pe fereastră vedeam cum se înalţă nave de tot felul, dintr-un oraş spaţial suspendat. Lângă acesta, o navă-bază, foarte mare, staţiona monitorizând plecările şi venirile. Oraşul era alcătuit din clădiri colorate pe categorii de corpuri geometrice. Erau sfere albe, piramide galbene, cilindri bleu şi altele, grupate în locuri distincte. Nicio navetă nu pătrundea în oraş. Nişte cabluri vizibile încercuiau oraşul într-o reţea verde. Nu ştiu ce rol aveau.

Continuam să molfăi bobul de cafea. Ce o fi cu clădirile alea? Dacă intru mai adânc, observ cum fiinţele de acolo sunt şi ele împărţite pe categorii: în sfere stăteau un fel de preoţi, în piramide era conducerea oraşului iar în cilindri – populaţia majoritară. Mai erau şi altele…

Nu puteam să văd cum se intra sau cum se ieşea din oraş. Niciun indiciu despre asta. Începuse să mă roadă curiozitatea. Oraşul nu avea legături cu exteriorul? Dar ce căuta nava-bază în apropierea lui? Era o bază venită din altă parte? Trebuia să cercetez…

Am mai luat un bob şi m-am întors la birou.

Începuse aventura.

Toate aventurile au început la Mirela, care le-a transmis mai departe.

Au mai scris:

Mirela: Parfumul cafelei și un drag La mulți ani

Shayna Luna Pătrată: La o cafea…

CARMEN : Parfum de cafea

Rokssana : Aroma de cafea

Călin: Muzici cu parfum de cafea

Lili: Boabe de cafea (poveste parfumată)

Karmapolice: Parfumul cafelei

Teo Negura : Un viciu rar

Max Peter: Poveste parfumată – Aroma ceştii de cafea

Doru: Despre cafea şi acromatisme

Gabriela Elena: http://gabryellehelen.wordpress.com/2012/01/21/imoralitate-cu-aroma-de-cafea/

Ciprian Pardău: http://pardau.blogspot.com/2012/01/parfumul-unei-cafele-de-dimineata.html

Gabi: http://g1b2i3.wordpress.com/2012/01/21/poveste-parfumata-cafea-cu-sare/

Colţu cu muzică: http://coltulcumuzica.wordpress.com/2012/01/21/muzici-cu-parfum-de-cafea/

Lolita: http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2012/01/pefruntea-frunzei-se-naste-ziua-cu-gust.html

Invitaţi: Androxa, Carmen, Colţu cu muzică, Daurel, G1b2i3, Gabrielle, Ioan Usca, Lolita, Peter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Theodora, Vizualw